La 50km sud-vest de Budapesta, în drum spre Balaton, se află un oraș cu aproape 100000 de locuitori, care a jucat un rol important în istoria Ungariei. Este Szekesfehervar, următorul nostru popas.

Locuit încă din secolul al V-lea înainte de era noastră, mai târziu în timpul stăpânirii romane a purtat numele de Gorsium sau Herculia. Când în secolul al V-lea au venit aici triburi slavice, numele s-a schimbat în Belehrad, pentru ca în Evul Mediu să fie cunoscut drept Alba Regalis.

Marele Prinț Geza, tatăl celui ce avea să devină regele Ștefan și apoi Sf. Ștefan, a fondat aici un oraș în anul 972. Acesta a fost menționat documentar pentru prima dată în 1006, sub numele de Alba Civitas. Regele Ștefan a extins și fortificat așezarea, care a devenit apoi locul de încoronare a 43 de regi și cel de înmormântare a 15 regi.

O bazilică a fost ridicată între 1003-1038 dar a fost distrusă în timpul stăpânirii otomane, care a durat 145 de ani, până în 1688. Otomanii nu doar au distrus bazilica dar au demolat și palatul regal și au prădat mormintele regale. Au construit moschei și au redenumit orașul, Belgrad, „orașul alb”.

Abia în 1703 așezarea și-a recâștigat statutul de oraș regal liber, iar în 1777 împărăteasa Maria Thereza i-a acordat statutul de sediu episcopal. Orașul a început să prospere.

In vremurile apropiate nouă, aici s-au dezvoltat două fabrici cunoscute prin produsele lor, Ikarus (autobuze și autocare) și Videoton (electronice).

Ce putem vedea la o plimbare prin oraș?

Pe strada pietonală Liszt Ferenc ne îndreptăm spre piața centrală. Ne întâmpină statuia mătușii Kati, așezată aici în 2001. Este opera lui Balasz Kocsis și reprezintă o locuitoare reală a Orașului de Sus, Katalin Molnar Boda, care și la 93 de ani venea zilnic să vândă la piață lapte, smântână și friptură de gâscă și rață. Superstiția că a freca nasul statuii aduce noroc, a făcut ca acesta să strălucească.

In piața în care intrăm sunt atâtea clădiri interesante, încât nu știm la care să privim mai întâi!

Casa Hiemer, clădirea baroc-rococo din secolul al 17-lea ne atrage desigur atenția imediat. Este vorba de fapt despre trei case medievale care, în timp, au fost unite între ele. Un element tipic al arhitecturii locale sunt balcoanele de colț de pe fațadele baroce. Acum se află aici o casă de căsătorii, un muzeu al jucăriilor, un magazin de suveniruri, o cafenea și un restaurant precum și Tourinform (numele generic în Ungaria al agențiilor de informații turistice). Clădirea a fost menționată prima data în 1688. Prima care a ocupat clădirea a fost familia contelui Ferdinand Caraffa.

In fața casei, în piață, se poate vedea o fântână-clopot, de fapt un memorial al unui eveniment care a avut loc în cel de-al doilea război mondial. O bombă a lovit turla bisericii cisterciene din apropiere și clopotul a căzut. Fântâna simbolizează un crater făcut de o bombă, iar în mijloc se află clopotul original.

Clădirea actuală a Primăriei datează din 1935-1938. Partea din dreapta clădirii a funcționat însă ca și Primărie încă din 1698. Pietrarul Tamas Walch a făcut portalul cu coloane corintiene și statuile alegorice ale Virtuții și Justiției, între 1717-1718. Balconul are deasupra sa un vultur cu aripile desfăcute, care ține o sabie și o coroană.

La capătul clădirii, statuia unui călăreț suplu, atletic, care ține o sabie în mână, comemorează husarii căzuți în primul război mondial. Lucrarea îi aparține lui Pal Patzay.

Construcția Palatului Episcopal a durat peste 20 de ani și s-au întrebuințat și pietre din fosta bazilică a încoronării. Este cel mai remarcabil exemplu de arhitectură Louis al XVI-lea din Ungaria.

Fântâna decorativă din marmoră roșie, numită Legea Fehervar, îl are ca autor pe sculptorul Bela Ohmann și a fost construită între 1941-1942. Crucea din vârful său simbolizează adoptarea creștinismului, iar anii au fiecare o semnificație istorică: 1001 – încoronarea regelui István/Ștefan, 1688 – eliberarea orașului de sub stăpânirea otomană, 1938 – 900 de ani de la moartea Sfântului Ștefan. Pe banda care înconjoară sfera (mărul național) scrie în limba latină: “libertățile lui Fehervar au fost acordate de Sf. Ștefan”.

De aici se vede Biserica Cisterciană sau Biserica Sf. Ioan construită de iezuiți în 1756. Interesantă de văzut aici este sacristia unde se află cea mai valoroasă mobilă bisericească în stil rococo din Ungaria.

In centru sunt magazine, restaurante și cafenele și un Muzeu al Farmaciei.

Ruinele fostei biserici a încoronării, biserică menționată în 1031 și fondată de Sf. Ștefan, se află și ele în apropiere. El dorea să fie înmormântat aici, unde era păstrat și tezaurul național și arhivele naționale. Coroana, sabia și roba, însemnele regalității, se aflau și ele aici.

Pe o străduță laterală ajungi imediat la Baia Arpad, construită în stil Art Nouveau in 1905. Baia folosește izvorul termal Arpad, care are o temperatură de 36-38 grade. Ea a fost renovată și deschisă pentru public în 2010.

In jur, case de secol XVIII-XIX, dau un aer special. Mergem pe străduțe la întâmplare, necăutând ceva anume. Ne lăsăm surprinși de ce descoperim. După ce vedem o statuie a regelui Ștefan, într-o mică piațetă cu un restaurant cu terasă cunoscut se pare, Rosetta, vedem o fântână cu aer medieval. Nu e. A fost ridicată în anii ’30 pe locul unui puț cu apă de băut.

Statuia ecvestră a fost inaugurată în 1938, la comemorarea a 900 de ani de la moartea regelui. Este din plăci de granit negru suedez și este opera sculptorului Ferenc Sidlo.

Dintr-o dată ne-am aflat în fața unei porți care dădea într-un părculeț. Am recunoscut din fotografiile văzute pe net, Bazilica sau Catedrala. Ea a fost construită între anii 1758-1768 pe locul bisericii medievale Sfinții Petru și Pavel. Arhitectul acestei construcții a fost Martin Grabner. In 1777 a fost ridicată la rang de bazilică.

Turnurile au fost ridicate mult mai târziu, în perioada 1805-1815. Ferestrele lor au fost descoperite abia la restaurarea din 1936-1937.

In interior, frescele pictate de Johann Cymbal descriu viața Sf. Ștefan. Altarul principal a fost proiectat de Franz Anton Hillebrandt și pictat de Vincenz Fischer.

In curte se află mica Capelă Sf. Ana, construită în stil gotic. Datează din secolul al XIV-lea, fiind cea mai veche clădire din oraș, care a supraviețuit ocupației otomane.

In spatele Catedralei se află un monument dedicat celor căzuți în primul război mondial.

Ne îndreptăm din nou spre piața centrală, pe alte străduțe, văzând alte clădiri interesante. Undeva, un clovn suspendat la înălțime. Il cheamă Mujko, este opera lui Balazs Kocsis și a apărut aici în 2007, la Festivalul Anual al Artiștilor Contemporani.

De data asta chiar caut ceva anume. Trebuia să fie în perimetrul prin care ne-am plimbat dar nu l-am văzut. Era vorba despre Muzeul Ceasurilor, clădire fotogenică, văzută de mine pe net. Am trecut din nou, mai atenți, pe străduțele adiacente și…iată-l în curtea unei case! Tot spațiul înconjurător, alcătuit din curți interioare legate între ele, este foarte frumos amenajat.

Figurile care apar pe fațadă la ora 10 și apoi din două în două ore, reprezintă regi și figuri legendare din istoria Ungariei.

Inainte de a ne îndrepta spre locul de cazare, fiindcă eram deja tare obosiți, am văzut memorialul regelui Matyas, opera lui Miklos Lelocco. El datează din 1990, când s-au comemorat 500 de ani de la moartea regelui. Monumentul funcționează ca fântână cu apă potabilă. Statuia vorbitorului reprezintă Retorica.

Cred că vi-ați făcut deja o idee despre cât de interesant ar fi să vizitați și voi o zi, două, Szekesfehervar. Dar nu vă grăbiți, mai am o surpriză! Veți vedea despre ce este vorba în postarea viitoare.

Szekesfehervar a Town at Crossroads between the Balkans, Italy and Vienna

Szekesfehervar was the first capital of the Hungarian Kingdom. King Istvan/St. Stefan founded the town in 972, and rised a basilica which became a coronation place for 43 kings, and the burrial place for 15 kings.

Szekesfehervar became an archibishop’s place in 1777, by Maria Theresa’s order. A wonderful palace was constructed, and in front of it the Fehervar Law Fountain was built in 1941/42.

Many churches, medieval houses, squares and parks, restaurants and cafes, monuments, there are a lot! Szekesfehervar is a beautiful town, which anybody would enjoy.

We spent two days there and here is what we saw in our long walk in the town.