Luna trecuta am petrecut doua saptamani de vacanta, impartita egal intre Muntenegru si Albania, vacanta pe care am pregatit-o, ca de obicei, cautand informatii mai ales pe internet (site-uri, bloguri, forumuri) deoarece nu am avut la dispozitie ghiduri dedicate. Ca intotdeauna in asemenea situatii, trebuie ales cu grija fiindca parerile sunt subiective, ca si asteptarile fiecaruia fata de o anume locatie. Cum informarea este mama turistului, am petrecut cateva luni in aceasta placuta indeletnicire…

Am pornit din Timisoara prin Vrsac si Smederevo, urcand pe autostrada sarbeasca spre Nis, la Pozarevac. Drumul acesta l-am batut deja de multe ori in drum spre Grecia, asa ca nu am avut probleme cu orientarea. Am iesit la Cicevac, platind 4 euro taxa de autostrada. In continuare, traseul nostru a urmat soseaua E763, trecand prin Kraljevo, Cacak, Uzice, Nova Varos, Prijepolje. Soseaua a fost destul de buna pe tot traseul dar cam aglomerata. In plus, sunt multe restrictii de viteza, care trebuie respectate, daca nu vrei sa te opreasca foarte desele echipaje de politie de pe drum. Mare parte din traseu trece prin zone muntoase, care nu pun probleme deosebite soferilor dar care indeamna la popasuri dese.

Am ales sa evitam, ca punct de intrare in Muntenegru Bjelopolje, fiindca citisem pe softpedia ca se lucreaza la drum, preferand Jabuka/Pljevlja.

Pe drum, am facut fotografii in locurile care ne-au atras atentia, precum:

• minunatul rasarit de soare dintre dealurile Vrsac-ului

• impunatoarea biserica in stil sarbo-bizantin, din caramida rosie si galbena, de la Nicolinci, Vojvodina

•  un perete cu grafitti din Kraljevo

•  o alta biserica, in satul Slatina

•  manastirea Vavedenje de la Meduvrsje

•  un placut loc de popas, in apropiere de Cacak, pe malul unui mic lac cu case de vacanta si multe terase

•  Uzice, situat intr-o frumoasa zona montana, pe raul Detinja, care curge in forma de S pe sub ruinele unei fortarete

•  lacul unuia dintre cele mai mari baraje din Europa, la Kokin Brod; cu o lungime de 30 km, lacul are 100 milioane metri cubi de apa. Un popas la “Kod Babica” ne-a prilejuit intalnirea cu o ciorba sarbeasca de vitel.

•  Nova Varos, asezare aparuta in secolul al 16-lea, are ca embleme Biserica Sf. Treime (1869) si Moscheea (1894). Trasi pe dreapta pentru o poza panoramica, in obiectivul meu s-a ivit doar minaretul moscheei.

•  Prijepolje, nu departe de granita cu Muntenegru, este atestata documentar in 1343. A fost stapanita, pe rand – asa cum sa- intamplat in aceasta parte de Europa -, de turci si de Austro-Ungaria. Ceea ce ne-a facut sa oprim aici, a fost culoarea minunata a raului Lim, in care se oglindeste albastrul cerului si verdele padurii.

 Trecatoarea Jabuka se afla la 1250 m altitudine si ne ofera privelisti largi asupra imprejurimilor.

In apropierea ei se afla punctul de trecere in Muntenegru, de importanta mai mult locala probabil, fiindca inaintea noastra nu era nici o masina. Dupa o scurta privire aruncata pe cartile de identitate si pe asigurarea auto obligatorie, timp in care am platit si eco-taxa de 10 euro (valabila un an), ni s-a facut semn sa trecem.

Intram in Muntenegru, tara de legenda si ne indreptam spre Pljevlja, care se afla undeva, sub noi. Este o zona industriala, extrem de poluata, care nu ne face placere.

Dupa 38 de km insa, trecand peste celebrul pod de la Djurgevica, intram in Canionul Tarei.

Pana la locul nostru de cazare (pentru primele doua zile in Muntenegru) mai sunt 21 de km. Soseaua este buna, presarata cu numeroase tuneluri scurte. Dupa exact 666 km parcursi de acasa si 16 ore de drum, cu popasuri mai lungi sau mai scurte, fiindca nu ne grabeam nicaieri, am ajuns la ECO-OASIS.