Pornim spre Mardin, a doua zonă mare pe care o vom vizita în această excursie. Pe drum, am făcut o scurtă oprire în Diyarbakir, al doilea oraș ca mărime al Anatoliei de Sud (600000 locuitori). Aici, populația este preponderent kurdă.
Trecem prin partea mai nouă, modernă, a orașului și ne îndreptăm spre centrul vechi.
Diyarbakir este un oraș vechi de 9000 de ani și zidurile masive, cu patru porți, care îl înconjoară sunt pe locul doi, după Marele Zid Chinezesc, ca și lungime. Datorită lor, mai ales, orașul se află în patrimoniul UNESCO, din 2015.
Locul a trecut prin mâna a 33 de civilizații și dinastii, între care asirieni, perși, romani, bizantini, selgiuci și apoi otomani. A fost un înfloritor centru comercial, aflat pe Drumul Mătăsii și poarta de intrare în Mesopotamia.
In centrul vechi am vizitat două obiective: Hanul lui Hasan Pașa și Ulu Camii/Marea Moschee.
Hanul lui Hasan Pașa a fost construit în secolul al XVI-lea (1573-1575). El a servit nu doar ca centru comercial ci și ca și caravanserai, adică locul în care înnoptau negustorii. Intreaga construcție a fost restaurată în 2006 și acum adăpostește magazine, cafenele, restaurante și este un important centru de socializare al orașului.
Respectând stilul local, clădirea este din calcar și bazalt negru, observate în acele dungi caracteristice (mai există în jur asemenea clădiri). Există câte șase ferestre de o parte și de alta a clădirii Intrarea se face printr-un iwan boltit.
In curte, se vede imediat un shardivan, o fântână care oferea apă drumeților dar care are și un rol decorativ. Este de formă octogonală și are un acoperiș în formă de cupolă. In jurul său se află galerii, pe două etaje. Arcuri largi, susținute de stâlpi, asigură vederea spre curtea largă. La magazine poți cumpăra tot felul de produse și suveniruri.
Vis-a-vis de han se află Marea Moschee (Ulu Cami) construită în 1092, pe locul alteia care, la rândul său, a fost o biserică dedicată Sf. Thomas și aceasta construită deasupra unui loc de ritualuri păgâne.
In momentul construirii moscheii, Diyarbakir făcea parte din Imperiul Seljuk. A fost una dintre primele construite în Anatolia. Intrarea se face printr-un mare portal, cu două etaje. In curtea mare, de 63x30m, se află o fântână folosită pentru abluțiuni, construită în 1890.
Observăm în arhitectura clădirilor care mărginesc curtea interioară, coloane cu capiteluri frumos sculptate, ziduri împodobite cu scriere kufică. Porticurile nu sunt similare deoarece simetria este interzisă de religia islamică. Simbol al perfecțiunii, ea nu poate fi atinsă decât de divinitate, nu de către oameni. Se observă proveniența romană a uneia dintre clădiri. Minaretul pătrat este împodobit cu dungi albe.
Interiorul moscheii seamănă cu cel al moscheilor siriene din Alep și Damasc. Este sobru, auster, foarte diferit de interiorul moscheilor istanbulite.
Micul scuar din fața moscheii este foarte animat. In jur se mai văd clădiri în același stil local.
Se înserează și pauza noastră la Diyarbakir s-a terminat. Ieșind pe una dintre porțile încastrate în zidul milenar, ne îndreptăm spre autocar. Mardinul ne așteaptă!
Diyarbakir, on the Silk Road, Belongs to the UNESCO Heritage for More than 10 Years
A short stop on our way to Mardin was done in Diyarbakir. The second town as population number in South Anatolia, it has over 600000 inhabitants.
With a long history, of 9000 years, the town offers to the tourist many interesting objectives. One of the most important is the long wall, the second after the Great Chinese Wall. It is very well preserved. It has four gates, each with round towers on both sides. We had not sufficient time to visit the wall.
The two objectives we have seen in our short pause were the Hasan Pasha’s Inn and Ulu Cami, the Great Mosque.
