In drum spre Șanliurfa, ne-am oprit să vizităm Harran, fosta Carrhae romană, locul în care Biblia spune că ar fi trăit Patriarhul Avraam, soția sa Sarah și nepotul Lot, după ce au fugit din Ur. Avraam este considerat strămoșul comun al celor trei mari religii monoteiste: creștinismul, iudaismul și islamul.
In timpul asirienilor, chaldeenilor și romanilor, aici se afla reședința Zeului asirian al Lunii, Sin. Câteva sute de ani, cultul Lunii a dominat zona. Se spune chiar că semiluna, simbol al Islamului, își are rădăcinile în aceste locuri.
Din centrul comercial, religios și cultural al Antichității, au rămas doar ceea ce se consideră a fi ruinele primei universități islamice din lume, Ulu Camii, (sec. 8), ruinele unui castel din 814 și casele tradiționale caracteristice, în formă de stup, construite din lut și cărămidă.
Acum, Harran se numește oficial Altînbașak și numără doar circa 7000-9000 de locuitori. Zona mai mare, numită la fel, are circa 80000 locuitori.
Pe drum, de la Gaziantep, pe unde trecem sunt multe clădiri noi, unele încă în construcție și moloz rămas de la cutremur, încă neridicat. Rănile localităților nu sunt încă închise. Dar, deși ne aflăm la 15 km de granița cu Siria, în jur e liniște. (Mulți se tem încă să vină în excursii, în această parte a lumii, din cauza proximității cu o zonă de conflict).
La intrarea în Harran e un parc și o zonă un pic mai dichisită. O depășim însă repede (localitatea e mică) și intrăm într-o zonă săracă, neîngrijită, unde văd primele case stup, chiar locuite, nu cele de muzeu pe care le vizităm mai târziu.
Ne îndreptăm mai întâi spre Ulu Camii sau ce a mai rămas din ea. Pe un câmp gol, pârjolit de soarele anatolian, se află ruinele unei moschei, devenită loc de învățare și considerată prima universitate islamică din lume. Exista aici și un spital.
Acesta este unul dintre cele mai vechi locuri locuite din lume, contemporan cu Ur. In apropierea sa, la Sultantepe, au fost descoperite tăblițele care ne spun epopeea lui Ghilgames.
In imediata apropiere, câteva cămile care nu sunt de-ale locului, ci au fost aduse aici pentru a atrage turiștii la o poză (și deci câteva lire), stau și rumegă, în lipsă de clienți.
Câmpiile și dealurile arse, ruginii, din jur, sunt peisajul în care se crede că ar fi aterizat Adam și Eva, după alungarea lor din Rai. Aici, ei ar fi folosit pentru întâia oară boi pentru a ara pământul și au semănat semințe de grâu, aduse din Ceruri.
Zona a fost locuită încă din 2300 înaintea lui Christos, din perioada timpurie a bronzului. Apoi s-au perindat pe aici nenumărate neamuri, unele despre care noi nici nu am auzit, fiind familiarizați din școală mai mult doar cu acelea care au ajuns până în Europa. Istoria Asiei, chiar și cea antică, este pentru noi o mare necunoscută (desigur, în afara profesioniștilor).
In perioada umayazilor, Harranul a fost capitală și de aceea s-a construit aici o Mare Moschee (Ulu Cami), între 744-750. Era moscheea din Turcia, cu cele mai multe uși, 25. Având patru curți interioare, era și moscheea din piatră cea mai decorată, cu motive botanice și geometrice. Se pot vedea resturi ale camerei tezaurului, coloane și un minaret pătrat.
La un moment dat, Harran era un oraș-stat puternic, la întretăierea unor drumuri comerciale, după cum ne spune Pliniu cel Bătrân. Hitiții l-au ars complet în secolul al 14-lea înainte de Christos dar asirienii l-au reconstruit și de atunci Harran a fost martorul luptelor neîncetate pentru câștigarea puterii. Peste el au trecut perșii și Alexandru cel Mare, pentru a cădea apoi în mâinile selgiucizilor. Au urmat romanii, care au suferit aici umilința uciderii guvernatorului Crassus de către parți și, mai târziu, a împăratului Galerius, de către perși.
Ca să ajungem mai aproape de zilele noastre, amintesc că în 1271 orașul a fost ars de mongoli, iar locuitorii s-au mutat la Mosul și Mardin, temându-se de raidurile beduinilor. Mameluci, apoi otomani și la urmă turci. O istorie de mii de ani, pe care nici nu ai putea să o bănuiești dacă doar te-ai uita la străduțele umile de azi. Zicala “Sic transit gloria mundi (așa trece gloria lumii)”, este foarte bine ilustrată aici.
Foarte aproape de Ulu Camii se află Harran Kultur Evi (Centrul Cultural), unde vizităm câteva case stup, transformate în muzeu.
Locuitorii actuali ai Harranului sunt de descendență arabică. Nu se cunoaște prea bine de unde a fost luat stilul caracteristic de construcție al caselor stup. Cea mai veche, se zice că are 200 de ani dar există mărturii ale unor locuitori care spun că, după câte cunosc ei de la bătrânii lor, acest stil era practicat și cu 300 de ani în urmă.
Casele sunt construite din lut (chirpici) și cărămizi. Acoperișul lor e conic și are în vârf o mică deschizătură, care lasă să intre lumina naturală. Pe acolo, vara iese aerul încălzit din interior și iarna, fumul focului care încălzește. Ferestre nu există sau sunt minuscule, pentru a păstra răcoarea la interior.
In curte, sunt mese joase din piatră și scaune mici, din lemn.
Deși din exterior casele par mici, vedem la interior că sunt suficient de spațioase. Pentru că este totuși un spațiu expozițional aici, vedem expuse diverse piese de mobilier din lemn, țesături, vase de diverse feluri, etc.
Afară, în curte, o terasă acoperită este ceainăria unde suntem și noi invitați pentru a bea un ceai sau a gusta ceva (contra cost, evident).
Plecăm din Harran spre Șanliurfa, după ce am aruncat o privire în istoria milenară a acestor locuri. Dealurile sterpe pe lângă care trecem, ascund cu siguranță comori nedescoperite încă, care așteaptă să fie scoase la lumină.
Harran – Home of the Moon Deity and the Place Where the Patriarch Abraam Lived
We visited Harran on our way to Șanliurfa, the place where the Bible says that Avraam, his wife Sarah, and his nephew Lot once lived, after leaving Ur. It is also believed that here arived Adam and Eve after their exclusion from Heaven. Here, they used, for the first time, oxes to plough, and they sowed wheat kernels brought from Heaven.
Long, long time ago, this was also the place were the Assirian God of Moon, named Sin, was adorated. It is even believed that the crescent moon, the symbol of Islamism, comes from this Anatolian region.
This is a place full of history, which still awaits to offer surprises to the world.
Three main remains of those times are: the castle ruins, the Ulu Camii ruins, and the beehive houses.
Ulu Camii is considered to be the first Islamic university in the world Here, a school and a hospital were functioning. Little remained from the Grand Mosque (Ulu Camii) but still one can see how huge it was, a mosque built between 744-750.
The beehive houses, are characteristic for this zone. In order to see and understand how people lived here long ago, some houses were transformed into museum, which may be visited.
