Ajunși la Mardin, ne aflăm în ținutul numit Tur Abdin. Acesta este un platou aflat într-o zonă deluroasă din sud-estul Turciei, faimos încă din antichitate pentru bisericile și mănăstirile sale creștine. In regiune există 80 de sate, cu 100 de biserici și 70 de mănăstiri. In limba sireacă, Tur Abdin înseamnă “muntele servilor lui Dumnezeu”.
Comunitatea ortodoxă siriacă a trăit în aceste locuri din secolul al VII-lea. Biserica imperială a Imperiului Roman de Răsărit considera această biserică eretică și de aceea populația a început să-și construiască temple în zonele rurale. Patru mănăstiri și cinci biserici au fost selectate pentru a fi trecute pe o listă înaintată la UNESCO, pentru a fi cuprinse în patrimoniul mondial.
In cadrul excursiei noastre în sud-estul Turciei, am vizitat, plecând din Mardin, Mănăstirea Mor Gabriel și Mănăstirea Deyrul Zafaran. In sireacă, “mor” înseamnă “sfânt”.
Mănăstirea Mor Gabriel
Numită și Deyrulumur, mănăstirea a fost fondată în anul 397 de către Mor Samuel și ucenicul său, Mor Simon. Legenda spune că acesta din urmă a avut un vis, în care un înger îi cerea să construiască o casă de rugăciune, indicându-i și locul în care el așezase prima piatră. In fapt, mănăstirea preced cu 400 de ani așezămintele de la Muntele Athos.
In timp, mănăstirea câștigase multă influență, ajungând să adăpostească în secolul al VI-lea, mai mult de 1000 de călugări. La dezvoltarea sa au contribuit donațiile câtorva împărați romani. In secolul al VII-lea, numele așezământului a fost schimbat în Mor Gabriel, după cel al unei peșteri locale în care se credea că ar fi trăit Sfântul Gabriel.
Turul mănăstirii, care durează 45 de minute, se face numai cu un ghid local – un student vorbitor de aramaică și engleză – și, practic, sunt arătate foarte puține interioare din complex, sub pretextul că aceasta este o mănăstire activă.
Biserica principală a fost ridicată în 512, și are mozaicuri din foiță de aur din secolele V-VI (ni s-a arătat doar unul). Ce am văzut a fost însă Domul Teodorei, ridicat pentru prințesa cu același nume, fiica împăratului roman Theodosius. Domul are 17 m înălțime și este alcătuit din cărămizi. Inițial, aici a fost un baptiseriu dar apoi sala a fost folosită drept sală de mese sau chiar bucătărie. De aceea, în mijlocul său se află o placă de marmoră, adusă aici în anul 777, pe care se frământau cantități mari de aluat, necesare numeroaselor pâini care îi hrăneau pe călugări.
Mongolii lui Timur Lenk (Tamerlan) au ucis aici 440 călugări, în timpul unui atac (1401). Rămășițele lor au fost descoperite în 1991, în peșterile de sub mănăstire. Nu întotdeauna timpurile au fost blânde aici.
In Biserica Sf. Fecioare Maria (sec. VI), contemporană cu Aya Sophia din Istanbul, unde se afla probabil un baptiseriu, s-au păstrat cele mai multe mozaicuri.
Impresionează arta meșterilor locali, care au creat adevărate dantelării în piatră. Totul e lucrat cu artă și migală, iar piatra de Mydiat, în soarele strălucitor, pare unsă cu miere.
Mănăstirea Deyrul Zafaran
Numită și Mănăstirea Mor Hananyo (Sf. Ananias), a fost construită în anul 493 și s-a numit mai întâi Mar Slemun. Numele actual vine de la legenda care spune că, la zidire, în mortar a fost amestecat șofran, care a dat culoarea caldă a construcției.
Mănăstirea a fost ridicată pe locul unui vechi templu al Soarelui, care a existat aici din anul 2000 înainte de Christos. Se spune că ar avea 365 de încăperi, câte una pentru fiecare zi a anului, din care noi am vizitat doar câteva, întreg turul durând 20 de minute.
Mănăstirea Deyrul Zafaran este activă, slujbele ținându-se în limba aramaică, limba vorbită de Isus. Acesta este un loc de pelerinaj pentru ortodocșii syriaci din întreaga lume, motiv pentru care i se mai spune și Mecca asyriacilor.
Intre 1160-1932 mănăstirea a fost sediul oficial al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Syriace. Ulterior, acesta a fost mutat la Homs și apoi la Damasc.
In secolul al XIX-lea, Petrus IV a adus aici, din Anglia, o mașină de tipărit, cu care călugării au tipărit cărți în numeroase limbi, unele expuse în muzeul mănăstirii, altele aflându-se în biblioteci din țară.
Mănăstirea are trei biserici: Mor Hananyno (493-518), Biserica Fecioarei Maria (1686-1708) și Mor Petrus (1696-1699).
Prima este o mică capelă, folosită o dată pe an, la botezul copiilor. Aici se află faimoasa mașină de tipărit.
Biserica principală, Mor Hananyo, a fost construită de doi frați călugări – Theodosius și Theodore – în timpul împăratului bizantin Anastasius.
O singură frescă a fost păstrată la interior, cea care îl reprezintă pe Sf. Hananyo. In biserică se mai păstrează tronul patriarhal și o biblie veche de 300 de ani.
In Casa Sfinților, o construcție mică, cu dom, foarte frumoasă, sunt 52 de morminte în care își dorm somnul de veci patriarhi și sfinți ai bisericii.
După terminarea turului am putut să ne plimbăm prin curtea interioară și să admirăm din nou arta desăvârșită a pietrarilor care au lucrat aici.
The Syreac Monasteries Near Mardin
The Tur Abdin plateau where Mardin lies, in the South-Eastern Turkyie, is famous for its Christian churches and monasteries. There are 100 churches and 70 monasteries there.
The orthodox syreac community existed in these places since the 7th. century.
During our trip, we visited two of the monasteries: Mor Gabriel and Deyrul Zafaran. The article presents what we have seen there. The official tours are very short, 45 and 20 minutes. Our access was very limited but still it was an interesting experience, which I recommend.
