Inainte de a pleca pe Coasta Amalfitană, citisem mai multe articole despre Herculaneum comparativ cu Pompei, care m-au făcut curioasă. Majoritatea afirmau că Herculaneum prezintă o serie de avantaje precum ar fi: întinderea sa mai mică, deci o mai bună accesibilitate și mai puțin de umblat; ruine mult mai bine conservate; număr mai mic de vizitatori; mai multă umbră; perspectivă mai frumoasă, Herculaneum aflându-se în mijlocul orașului; orientare mai ușoară și altele.

Cum se face atunci că Herculaneum are doar 300000 de vizitatori pe an, față de cei 3.8 milioane de la Pompei?! Una dintre cauze pare a fi publicitatea mult mai intensă care s-a făcut Pompeiului și alta, descoperirea mai târzie decât a Pompeiului. In timp ce ruinele Pompeiului au fost descoperite la sfârșitul secolului al 16-lea, cele din Herculaneum au ieșit la iveală abia în 1707 (sec. 18).

Ceea ce a influențat modul în care au pierit cele două orașe a fost modul diferit în care s-a manifestat erupția vulcanică. Herculaneum se află la 7.1km de Vezuviu și Pompei la 10.3km. In primul loc, cenușa piroclastică (un amestec de gaze toxice, cenușă și roci vulcanice) s-a prăvălit direct asupra orașului, la o temperatură de incinerare, oamenii suferind o moarte instantanee, sufocați și de gazele toxice. Orașul a fost acoperit dintr-odată de 25m de asemenea cenușă (spre deosebire de Pompei, unde au fost doar 5m) care s-a solidificat imediat. La Pompei a existat întâi “o ploaie” de pietre ponce care a distrus acoperișurile caselor, prăbușindu-le și care a și declanșat alarma. Astfel, o parte din populație s-a putut salva.

De la Sorrento se poate ajunge la destinație cu trenul Circumvesuviana Sorrento-Neapole, coborând în gara Ercolano Scavi. De acolo, în 10-15 minute se ajunge, pe jos, la intrarea în Parcul Arheologic.

O alee largă înconjoară situl, ajutându-te să îl privești de sus. Există și un mic muzeu, care conține câteva explicații și detalieri ale realității istorice.

Spre casa de bilete se trece pe o alee îngrijită, mărginită de trandafiri. In sala spațioasă se află și un stand, de unde poți achiziționa cărți legate de Herculaneum dar și de alte obiective din zonă. Tot aici sunt expuse și câteva statuete din bronz, găsite la Casa cu Papirus.

Miercurea, situl este închis. In restul zilelor, vizita este permisă între 9-17 Biletul de intrare a costat 13 euro (inclusiv muzeul).

Legenda spune că orașul ar fi fost fondat de semizeul grec Hercules (care i-a dat și numele), în 1243 înainte de Christos. Săpăturile arheologice au demonstrat însă că primii locuitori au fost etrusci sau oscani și asta se întâmpla în secolul 7 înainte de Christos. In anul 90, din aceeași perioadă, orașul era dominat de romani, care îi acordaseră grad de municipiu.

Marea, aerul curat și clima blândă i-au atras pe patricienii din Roma, care și-au construit aici vile luxoase. Orașul, deși mai mic, era mai bogat decât Pompei.

In anul 62 a avut loc un cutremur care a produs multe pagube. Orașul era încă în reconstrucție când s-a produs erupția catastrofală din 24 august 79. Aceasta a lovit cu rapiditate, viteza cenușii piroclastice putând ajunge la 700km/oră. Neexistând cadavre în oraș, de-a lungul timpului a persistat mereu un semn de întrebare cu privire la locuitori. Unde au dispărut? Dar temperatura enormă, care putea ajunge și la 1000 de grade a fost considerată mereu o explicație. In anul 1982 însă s-au descoperit în magaziile fostului port grecesc, unde se țineau ambarcațiunile, 300 de schelete și alături de ele monezi și bijuterii. Oamenii au fugit spre bărci, încercând să se salveze pe mare dar totul a fost zadarnic…

Cum a fost descoperit situl? In 1707, pe când se săpa un puț, din ordinul Prințului de Lorena, Emmanuel Maxim, au început să apară din pământ statui și fragmente de marmoră care decorau teatrul. Cu 31 de ani mai târziu, în timpul lui Charles III de Bourbon au început lucrări de excavații dar, după un timp, ele au fost oprite. S-au reluat în 1927, scoțându-se la iveală băile, portul antic grecesc, Templul lui Venus. Lucrările s-au intensificat din 2000 și încă continuă. Clădirile publice și templele sunt încă îngropate și așteaptă să vadă lumina zilei.

Vizita începe în zona portului antic, a magaziilor pentru bărci, unde au murit împreună atâția oameni. Nu există panouri explicative la Herculaneum, așa că trebuie să vă faceți temele de acasă, pentru a avea o idee despre ceea ce vedeți. Puteți merge și cu un tur ghidat și atunci această problemă dispare.

De pe aleea înconjurătoare se intră în oraș pe un pod lung.

Pentru a te orienta, îți poate fi de ajutor harta pe care ai luat-o de la casa de bilete (nu aveau când am fost acolo) sau pe care ți-ai descărcat-o de pe internet. Elementele de semnalizare sunt clare: se indică parcela, numărul ruinei corespunzător cu cel de pe hartă, denumirea casei (la cele mai importante) și, uneori, chiar informații pe panouri.

După cum am spus, Herculaneum este compact, cu casele ușor de accesat. Atenție pentru cei cu mobilitate redusă (printre care mă număr) pentru că unele trotuare sunt destul de înalte, urcatul pe ele putând să fie problematic fără ajutor. Străzile sunt, în general, destul de înguste dar există și unele mai largi, frumos pietruite.

Acum, plimbându-te printre ruine, ai mai degrabă impresia că aici a fost un mare cutremur. Totuși, pereții mai negri în unele părți îți arată altceva. Porți, coloane, fântâni, fragmente de culoare pe pereții încăperilor îți oferă înformații despre crâmpeie din viața care a existat cândva aici. Parcă cea mai impresionantă, cea care dă măsura grozăviei petrecute, este imaginea patului ars, cu cenușa așternută pe el…Ce vise se vor fi sfârșit oare în acele momente?

Multe mozaicuri, întregi sau fragmente, ne vorbesc despre gustul pentru frumos al locuitorilor. La fel se întâmplă și cu pereții pictați sau vopsiți preponderent în roșu sau galben.

Thermopolium (un loc cu taverne) era un stand care ființa în locurile mai aglomerate (de exemplu lângă băi sau temple), unde oamenii puteau mânca. Intre coloane erau amenajate un fel de nișe unde se puneau farfuriile cu mâncare caldă. Era un loc unde oamenii mâncau împreună și socializau. Un fel de street food din zilele noastre. Bucătăriile sunt bine conservate.

Pe o terasă se poate vedea statuia lui Marco Balbo, patron al orașului și senator. După moarte a fost incinerat și cenușa sa se găsește sub soclul statuii. In spatele său se află băile orașului pentru bărbați.

Casa del bel cortile (Casa cu curte frumoasă) are o scară din piatră pe care se ajunge la etajul superior.

Nu este singura casă cu etaj, am văzut mai multe. La Pompei nu s-au păstrat case cu mai multe niveluri.

Un exemplu de magazin bine păstrat este Casa di Nettuno e Anfitrite (Casa lui Neptun și Amphitrite), unde s-au mai găsit și niște obiecte scăpate din dezastru, iar pe pereți se află un frumos mosaic cu scoici.

Casa del tramezzo di legno (Casa cu paneluri din lemn) se numește astfel deoarece prezintă spații despărțite prin paneluri din lemn, care au rezistat chiar și după erupția vulcanică.

Tot Parcul Arheologic poate fi vizitat cam în trei ore. Dacă aveți ceva timp în plus, vă recomand să vizitați și Herculaneum pentru a-l putea apoi compara cu Pompei.

A Smaller Pompei, Herculaneum

I visited Herculaneum in one free day during our trip on the Amalfi Coast.

Circumvesuviana train, connecting Sorrento with Napoli, is the easier way to go there. The name of the railway station is Ercolano Scavi. From there, you reach the entrance in the Archeological Park in 10 minutes.

Herculaneum is smaller and more compact than Pompei, thus easier to visit.

The town has been covered by 25m of ash, which was the cause of its better preserving. The incineration temperature of the pyroclastic ash produced the instant death of the people.

One may ask for a map at the entrance or it is possible to unload one from internet. The site is very well organised, making the visit more simple.

The cost of the entrance ticket is 13 euro. Keep in mind that the site is close on Wednesdays.