Distanța dintre Szeged și Pecs, următoarea noastră oprire, fiind de sub 200km, m-am gândit că ar fi interesant să facem o mică abatere în direcția localității Satorhely, pentru a vizita Memorialul  de la Mohacs.

Bătălia de la Mohacs suna un clopoțel în mintea mea dar, în afară de faptul că a însemnat ceva important pentru Europa, nu-mi aminteam altceva din anii de școală. Și fiindcă la fața locului n-am găsit prea multe informații sau explicații, am citit la întoarcere – mai ales în revista Historia – pentru a vă povesti și vouă, aici.

Vremea, la momentul vizitei, era destul de amenințătoare, nori negri bulucindu-se deasupra locului, ceea ce a conferit un aer și mai dramatic vizitei.

Când s-au întâmplat toate acestea, Imperiul Otoman – devenit deja o mare putere – era condus de Sultanul Suleiman “Magnificul”. El își îndreptase atenția spre Viena, pe care dorea să o cucerească, pentru a-și deschide cale spre toată Europa de Vest.

In secolele 14 – 16, armata Ungariei era una dintre cele mai mari și mai puternice din Europa de Est. La conducerea țării se afla însă un rege foarte tânăr și neexperimentat, Ludovic II Jagiello, iar nobilii se luptau între ei pentru putere. Cunoscând planurile otomanilor, el a încercat să încheie alianțe pentru a putea să-i oprească în drumul lor spre inima Europei. Din păcate însă, Austria și statele germane nu erau interesate de o astfel de alianță, Polonia încheiase pace cu otomanii și cele două țări românești erau vasalii acestora. Doar Papa Clement VII a oferit o oarecare finanțare.

Locul desfășurării bătăliei hotărâtoare a fost ales de maghiari, în apropiere de Mohacs, pe o câmpie vălurită. Data bătăliei: 29 august 1526, considerată o zi neagră în istoria Ungariei. In fiecare an, se depun aici coroane cu culorile naționale, pentru comemorare.

Armata lui Ludovic număra circa 30000 de oșteni, avea 85 de tunuri și 15000 de cai. Trebuiau să i se alăture armata Croației cu 5000 de oameni și cea a Transilvaniei, condusă de Ioan Zapolyia, voievodul Transilvaniei între 1526-1540, cu 15000 de oameni. Aceștia însă nu au ajuns la timp la locul bătăliei. Unii istoriografi sunt chiar de părere că Zapolyia a întârziat intenționat.

Armata otomanilor număra circa 100000 de oameni, de trei ori mai mare decât cea cu care s-a confruntat în final, cu arme și echipament de luptă performante.

Lupta a fost scurtă: în nici două ore armata maghiară a suferit o înfrângere zdrobitoare. Au fost omorâți 7 înalți prelați, 500 de mari nobili și cavaleri, 4000 de călăreți și 20000 de infanteriști. Insuși regele maghiar a murit în timpul retragerii, căzând de pe cal într-un râu și înnecându-se datorită greutății armurii pe care o purta. Otomanii au pierdut și ei între 15 și 25000 de oameni.

Drumul era liber spre Buda. In 1541 Ungaria a fost transformată în pașalâc și a rămas timp de 150 de ani împărțită între cele două imperii, otoman și habsburgic. Transilvania a rămas autonomă, sub protecția Imperiului Otoman. Până în 1699, când acesta a pierdut Regatul maghiar în favoarea habsburgilor, aici a fost o zonă de permanent conflict între otomani, habsburgi și transilvăneni.

In 1960, pe locul scurtei dar sângeroasei bătălii au fost descoperite două mari gropi comune, unde își dormeau somnul de veci aproximativ 14000 de creștini. S-a decis înființarea unui memorial și acesta a fost inaugurat la 29 august 1976, cu ocazia comemorării a 450 de ani de la bătălie.

In 2011 locul a suferit o renovare, deschizându-se clădirea circulară, de forma sfintei coroane a Ungariei, iar acum este pregătit pentru cea de-a 500 -a comemorare, în 2026, prin reconstrucție și extindere. Autorul inițial al proiectului este Gyorgy Vadasz, iar mormântul comun, de formă eliptică, a fost proiectat de către grădinarul Buda Zalay.

Se intră în complex printr-o poartă monumentală, numită Poarta lui Hades. Urmează atriumul, cu o curte scufundată unde se găsește o fântână sub forma unui boboc de trandafir frânt, reprezentând scindarea țării după înfrîngere.

Locul este împânzit de totemuri, care ar marca persoanele care au murit. Unele sculpturi în lemn sunt senzaționale, amintindu-mi de Brâncuși sau Maramureș. Totuși, oricât am căutat pe net, nu am reușit să găsesc numele artiștilor care le-au cioplit.

Altceva nu este de povestit. Am încercat să redau cât mai pe scurt datele istorice, să nu vă plictisesc. Cine dorește să știe mai mult, există numeroase izvoare – otomane și maghiare – care se ocupă de subiect. Eu am găsit (în revista Historia) citat doar un anonim care a scris în Letopisețul moldovean Putna I : “În anul 1526 s-a ridicat Soliman împăratul turcilor cu toate puterile și oștile lui răsăritene împotriva craiului ungar Loiș și a străbătut țara Sremului (prin care înțelege întreaga Ungarie) și au biruit pă craiul Loiș pe câmpul Mihaci și au tăiat toată oastea lui. Și însuși craiul Loiș fugind din luptă cu puțini ostași, s-a înnecat în râu.”

Biletul de intrare a costat 2000 forinți/persoană, pentru pensionari (schimbul este de 390.2 Ft./1 euro, deci cam 5 euro/ pers.) Parcul este deschis zilnic, între 9-18.

The Mohacs Memorial, A Turning Point In European History

The Mohacs Memorial is near Satorhely, on the road between Szeged and Pecs. It marks the darkest day in the history of Hungary, as after the defeat it suffered, Hungary was for 150 years under the ottoman authority.

The fight which took place at 29 August 1526 was short but bloody. More than 14000 Christians have been slaughtered. Trying to escape, the Hungarian king, Ludovic II Jagiello, felt into a river and drowned. The ottomans had also over 15000 casualties.

An alliance could not be made among the European states, even they knew about ottomans intention. Austrian and German states were not interested in an alliance, Poland already made peace with the ottomans, and the two Romanian states have been vasals of the ottomans. So, even if Hungary had a big and strong army during the 14th. – 16th. centuries, during that particular moment it was confronted with the nobles’ fights for power, and the economic weakness.

The site is opened daily between 9-18. As pensioneers, we paid for the entrance ticket 5 euro each.

The memorial was inaugurated at 29 August 1976, and now it is prepared for the 500th.commemoration , in 2026.