In Saranda am zabovit doar cateva ore, intr-o dupa-amiaza, si doar pe faleza, asa ca nu voi scrie prea mult despre aceasta localitate, considerata una dintre cele mai frumoase de pe Riviera albaneza.

La intrarea dinspre Ksamil, hotelurile noi se insira unul dupa altul, desavarsind forma de amfiteatru a orasului.

Gasesti cu greu o parcare fiindca construirea intensa si fara prea multe planuri urbanistice, presupun, nu a lasat locul necesar. Acolo unde ar fi posibil, parcarile apartin restaurantelor. Aproape de “centru” se afla si hotelul de 5 stele “Butrint”, o cladire nu prea inspirata arhitectonic, dupa parerea mea.

Palmierii tivesc inceputul falezei, lasand sa se intrevada si plaja.

Ca peste tot in asemenea locuri, restaurantele si terasele se tin lant.

Exista si un trenulet cu care te poti plimba pe acolo dar mai frumoasa este faleza, care iti lasa privirea sa se intinda pana in…Corfu. Soarele se pregatea de apus, trimitand spre noi ultimele sale raze aurii.

Cineva coborat dintr-o masina abandonase pe trotuar, chiar sub privirile noastre, o mica broasca testoasa, pe care am luat-o si am mutat-o pe un loc cu iarba, unde sa se poata adaposti.

Paralel cu faleza sunt cateva banci, cu ATM, de unde puteti lua lek si numeroase magazine.

O biserica ortodoxa mare, de pe balconul careia un preot cu o barba impozanta s-a retras in graba cand a vazut ca fotografiez, priveste si ea spre mare.

De acolo, am zarit o mica constructie ce parea o nava extraterestra aterizata la Saranda si care m-a facut sa cobor din nou pe faleza, curioasa. Era un punct de informare turistica, unde am gasit cateva ghiduri de oras, care mi s-au parut insa cam scumpe la pretul de 500 lek (5 euro).

• izvorul Ochiul Albastru (Syri i Kalter), intr-o padure la 18 km NE de Saranda;
• castelul Likursi, construit de sultanul Suleiman inaintea campaniei de cucerire a insulei Corfu, sec. XV –  la 2 km de Saranda; acum e transformat in cafenea si restaurant;
• o excursie de o zi la Kerkyra (Corfu), cu ferry-ul;
• cel mai interesant obiectiv: tezaurul UNESCO – Butrint.

Initial, asezarea a fost o colonie locuita de un trib grec, numita Onchesmos. Cand a intrat in posesia Imperiului Bizantin, numele sau a fost schimbat in Agioi Saranta (40 de Sfinti), de unde apoi Saranda. Ea a intrat in componenta statului albanez in 1913.