O zi în Milano

Ne-am oprit o zi în Milano pentru ca soțul meu să poată și el admira Domul, pe care eu îl văzusem cu altă ocazie. Fiindcă o zi nu înseamnă mare lucru pentru un oraș de anvergura sa, ne-am împărțit timpul între Dom și împrejurimile sale și Piața Gae Aulenti, unul dintre locurile foarte moderne din Milano, aflată nu departe de locul în care ne-am cazat.

Piața Mercanti, Milano
Galeria Vittorio Emmanuele, Milano
Piața Operei, Milano

Despre Dom voi scrie separat, aici vă voi arăta ce am văzut în jurul său.

Despre Galleria Vittorio Emmanuele și Piața Operei, cu faimoasa sa Scala, s-a scris foarte mult și sunt cred, foarte cunoscute turiștilor români. De aceea nu voi insista prea mult, considerând că sunt de ajuns câteva fotografii din fiecare loc.

Galleria Vittorio Emmanuele, unul dintre cele mai vechi malluri, a fost construită după planurile arhitectului Giuseppe Mengoni și numită după primul rege al Regatului Italiei, Victor Emanuel II. Impreună cu Domul, formează un ansamblu faimos și încântător în inima orașului Milano.

Pentru construcția sa s-au folosit: marmoră, stucatură, metal și sticlă, mozaic. In afară de a etala magazine de firmă, restaurante celebre și cafenele, galeria servește și drept legătură între Piazza del Duomo și Piazza della Scala. In centrul său, în așa numitul Ottagono, sunt reprezentate Africa, America, Asia și Europa, pentru a simboliza caracterul central al orașului, care le leagă pe toate.

Galleria Vittorio Emmanuele, în Piazza del Duomo, Milano

Ieșind în celălalt capăt, în Piazza della Scala, nu prea mare, dăm cu ochii de câteva clădiri monumentale și un mic scuar. Piața e foarte aglomerată. Țin minte că atunci când am văzut prima dată clădirea Operei, mi s-a părut foarte mică și fără nimic deosebit, care să susțină valoarea și faima instituției pe care o adăpostește.

După ce, în 1776, teatrul de curte al împărătesei Mariei Tereza a ars, sub oblăduirea ei a fost ridicat noul teatru, care și-a luat numele de la cel al unei mănăstiri care a existat aici și care se numea Santa Maria alla Scala. Prima reprezentație (o operă aparținând compozitorului Antonio Salieri) a avut loc în 3 august 1778.

In afară de funcția de teatru, Scala a îndeplinit la începuturile sale și rolul de sală de bal, sală pentru ceremonii, sală pentru jocuri de noroc (până în 1788 practicarea acestora era permisă doar în săli de teatru, nicăieri altundeva!).

Piața Scala
Opera Scala

In aceeași piață se află Palatul Marino (Palazzo Marino), construit pentru comerciantul și bancherul genovez Tommaso Marino, de către arhitectul Galeazzo Alessi, între 1557-1563. In 1781 palatul a devenit proprietatea statului, iar din 1861 aici a fost sediul administrației locale.

Palazzo Marino

O clădire neoclasică, proiectată între 1906-1911 de către Luca Beltrani este cea a Băncii Comerciale Italiene (Palazzo della Banca Comerciale). In 2011 clădirea a devenit Galeria Pieței Scala (Galleria di Piazza Scala).

Galleria di Piazza Scala

In scuarul din mijlocul pieței se ridică Monumentul Leonardo da Vinci, aparținând sculptorului Pietro Magni. Monumentul a fost dezvelit în 1872 și este lucrat în marmoră de Carrara. El îl reprezintă pe da Vinci, înconjurat de alți patru pictori. De aici, a rezultat un amănunt anecdotic: fiindcă ei consideră că monumentul are forma unei sticle de vin, l-au numit “un litru de vin, la patru sferturi”.

Nu departe de acest loc se află una dintre cele mai frumoase piețe din Milano, Piazza dei Mercanti, care adăpostește clădiri în stilul gotic și renascentist.

Piazza dei Mercanti

Aici se află Palazzo della Ragione sau Broletto, fost sediu al justiției în Evul Mediu, pe care nu l-am putut vedea, clădirea fiind în renovare. La parterul său se afla o piață și asta e tot ce am putut fura cu ochiul prin materialul și schelele care mascau clădirea.

Scuole Palatine, construită în 1644 de către arhitectul Carlo Buzzi, a fost cea mai importantă școală din Milano. Intr-o nișă se vede sculptura lui Peter Lasagna care îl înfățișează pe Sf. Augustin, despre care se crede că a predat la această școală.

Scuole Palatine
Scuole Palatine și Loggia degli Ossi

Alături, Loggia degli Ossi a fost construită în 1316, după un proiect al lui Scoto da San Gimignano. Construcția este influențată de elemente ale arhitecturii toscane și genoveze. Ceea ce vedem azi este o renovare, realizată în 1904 de către Angelo Savoldi.

De cealaltă parte, Casa da Panigarola, a fost transformată în restaurant în zilele noastre. Numele său provine de la familia de notari Panigarola, care a stăpânit casa până în 1741. Clădirii i se mai spune și Palazzo dei Notai.

In imediata apropiere a pieței atrage atenția Giuriconsulti Palace, construit în secolul 16 de către arhitectul Vincenzo Seregni. Se poate vedea la fațadă o statuie a Sf. Ambrozie, aparținând lui Luigi Scornini. Din 1911 această clădire adăpostește Camera de Comerț.

După ce am văzut această parte din Milano medieval, ne-am îndreptat spre locul nostru de cazare, în apropierea căruia am trecut și printr-o parte foarte modernă a orașului.

One Day In Milan

Last year, me and my husband were celebrating our 50th. anniversary. So, I thought we have to do something memorable and so I came up with plans for two trips in Italy: one in Lombardia, to the Northern Lakes, Maggiore and Como (April), and other in Puglia, Salento, in the South of the peninsula (September).

We started and ended our journey in Bergamo, where we may fly from my town  by WizzAir. It was not my first time neither in Milan, nor in Bergamo. So, I made plans for my husband to see the marvel of Milan, the Duomo, and also to visit Alta Citta in Bergamo.For his sake we stayed one day in Milan.

During that day we visited Piazza Duomo and the Duomo itself, Galleria Vittorio Emmanuele, Piazza Scala with the Opera and the other magnificent builddings, and then Piazza Mercanti.

Before we went to the hostel, we walked in the Piazza Gae Aulenti, a very modern place of the city. I will write about it in my next post.


Comments

O zi în Milano — 2 Comments

  1. Galerii vechi, solide și elegant decorate întâlnești în mai multe orașe vest europene, dar cea din Milano este parcă cea mai impunătoare. Din arhitectura italiană loggiile dau un anume tipic unor clădiri. Ai ales bine ce să-i arăți lui Cornel.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code