Ca toți ceilalți călători, am văzut și eu sute de fotografii din Santorini pe internet și mi-am dorit să văd cu ochii mei albastrul de cerneală al acelei caldere. Fiind în Creta, m-am gândit că nu voi mai fi nicăieri atât de aproape și, nedorind să fac un sejur acolo, mi-am zis că o excursie de o zi ar fi binevenită.

Ghidul ne oferise o asemenea ocazie dar excursia costa 190 euro plus 14 euro pentru transferul în port, la Heraklion. Durata drumului era de 2.5-3 ore pe un sens, deci cam 5-6 ore urma să stăm pe vapor, rămânând doar vreo 3-4 ore pentru a vizita Fira și Oia. Costul reprezenta doar transport și ghid. Mi s-a părut cam scump, 400 euro pentru două persoane, așa că m-am gândit să încerc și la o agenție locală. Am rămas surprinsă să aud că ei oferă transferul în costul excursiei, care costă 135 euro/persoană! Diferența era prea mare ca să nu mă înscriu imediat!

Santorini este o insulă din Arhipelagul Cicladelor, reprezentând, de fapt, un complex de cinci insule: Thira (Santorini), Thirasia, Aspronisi, Palea Kameni și Nea Kameni. La început, ele toate alcătuiau o singură insulă, Strogilli (înseamnă “cerc” în greacă), dar în urma marii erupții vulcanice din 1645 î.Ch., când s-a format caldera, mijlocul său s-a scufundat și acum apar ca insule izolate.

După cum a reieșit în urma multelor săpături arheologice, populația de aici a suferit influența puternică a culturii minoice. Din păcate, marele val tsunami (cu o înălțime de 100m) format în urma erupției, a distrus Palatul Knossos din Creta și minunata civilizație. Cutremurele, ca activitate a magmei, anunță de multe ori eventualitatea unor erupții. Cel mai mare cutremur a avut loc în 1956, având o intensitate de 7.7 pe scara Richter. Ultimul cutremur a fost în mai 2022, fiind de intensitate 4.2. Au urmat alte și alte erupții, cu o putere mai mică sau mai mare, o activitate vulcanică intensă fiind înregistrată și în zilele noastre.

Cunoscutul scriitor Jules Verne a vizitat insula în timpul cutremurelor dintre 1866-1870, la care a fost martor. Ulterior, el a scris romanele “20000 de leghe sub mări” și “Insula misterioasă“, în care a menționat acest fenomen.

Lungimea insulei Santorini este de 18 km, iar lățimea variază între 2 și 6 km. Caldera are o înălțime de 150-350 m, iar adâncimea apei acolo variază între 300-600 m. (“caldera” este un cuvânt de origine spaniolă și înseamnă “cazan”). Forma calderei este în continuă remodelare.

Există o teorie, prezentată pentru prima dată de către Platon, care susține că aici ar fi fost vechiul și misteriosul Atlantis. Chiar dacă nu s-au găsit până acum dovezi certe în acest sens, Atlantisul s-a aflat, totuși, undeva pe aproape.

Toate satele de pe insulă au casele vopsite într-un alb strălucitor, ca toate celelalte din Ciclade. Culoarea servea ca mijloc de dezinfecție dar și de protecție împotriva căldurii.

Fira este capitala insulei și principalul său port. Numele său derivă din anticul Thira, care a dat și numele întregii insule.

Se poate ajunge în oraș cu mașina (autocarul în cazul nostru), cu un teleferic construit în 1979 (poate transporta până la 1200 de persoane într-o oră) sau călare pe clasicul măgăruș. După apariția telefericului, municipalitatea suportă o parte din costul biletului pentru transportul cu aceste simpatice animale pentru a încuraja păstrarea acestui mod de transport, odinioară singurul cu care se putea ajunge sus, în Fira. Măgărușului îi este dedicată și o statuie în centrul orașului.

In centru găsim o mare varietate de magazine, restaurante, baruri, cluburi. Strada principală, foarte circulată, atât de mașini cât și de turiștii care merg uneori direct printre ele. O aglomerație la care nu mă așteptam totuși spre sfârșitul lui septembrie dar m-am înșelat! Am stat puțin în oraș, așa că nu pot emite vreo părere despre el, decât poate una nefavorabilă, în condițiile date…A fost și deosebit de cald și asta a contribuit mult la ce cred eu despre Fira (repet, poate nefondat). Dacă aș mai merge cândva, poate în aprilie-mai și aș sta acolo măcar o zi, probabil aș vedea Fira cu alți ochi.

Oia, ținta multor turiști, este mult mai liniștită dar nu aș zice și mai puțin aglomerată. Strada sa principală urmează linia calderei, oferind o priveliște splendidă asupra sa. Apusul soarelui, se zice unul dintre cele mai frumoase din lume, este încununarea zilei aici, la Fira dar pe noi ne-a prins pe mare, în drum spre Creta…

Casele de un alb orbitor, înveselite de flori, coboară spre mare, sprijinindu-se una de cealaltă. Fiecare unghi îți oferă altceva. Subiectele fotografice nu lipsesc. Galerii de artă, magazine de bijuterii și suveniruri încearcă zadarnic (pentru mine) să facă concurență mării…

Mi-ar fi plăcut să stau mai mult acolo, cu privirea pierdută pe întinderea de un albastru nemaivăzut al mării dar timpul e nemilos: parcă ne zorește și mai mult atunci când noi am vrea să zăbovim…

Drumul de întoarcere ni s-a părut mai scurt datorită conversației interesante avute cu o pereche de tineri polonezi. Un apus frumos ne-a însoțit, mărturie stau niște fotografii nu prea favorizate de geamurile catamaranului…

Santorini

One day trip to Santorini was a highlight of our stay in Crete. Even if few hours were spent on the beautiful island, our memories will last a long time.