O țară eminamente muntoasă, cu o altitudine medie de 2000 m, Armenia are cel mai înalt vârf al său, Aragat (4092) și este vegheată încă, de dincolo de graniță, din Turcia, de Masis – biblicul Ararat (5165 m), care poate fi admirat cel mai de aproape de la Mănăstirea Khor Virap.

la poalele Araratului, Mănăstirea Khor Virap

spre Noravank

spre nordul Armeniei, din microbuz

spre Dilijan

Armenia istorică, azi o țară de mărimea Belgiei, se întindea de la Marea Mediterană la Marea Caspică, acoperind și teritorii din ceea ce astăzi înseamnă nordul Iranului, Siria și estul Turciei. Din cele 11 capitale istorice ale sale, cinci s-au aflat pe vestitul Drum al Mătăsii, pe ramura acestuia care se întindea de-a lungul Văii Ararat.

Deschiderea acestui drum de către ambasadorul Chinei, Chan Tsiang, a avut loc într-o perioadă de ascendență economică și politică a Regatului Armeniei, sub domnia regelui Tigran al II-lea, cel Mare.

Vinul și caii armenești erau exportați în Persia, vopselurile erau cerute la Roma, Marco Polo era un admirator al covoarelor autohtone și una dintre cele mai mari piețe medievale de mătase chinezească se afla la Dvin, capitală a Armeniei la începutul perioadei feudale.

Armenii își numesc țara, Hayastan, adică “țara lui Hayk”, descendent al biblicului Noe. Abia cu circa 3000 de ani în urmă, istoricii greci au folosit numele de Armenia, nume care celebrează pe Aram, al șaselea la rând dintre descendenții lui Haik.

Istoria Armeniei este țesută din perioade de independență și perioade în care alții se împuterniceau asupra ei (asirieni, mezi, perși, arabi, turci selgeucizi, mongoli). Acest lucru se observă și la bisericile și mănăstirile lor: cea mai veche construcție este Garni, care pare un templu grecesc mai degrabă decât o biserică armenească, romanii nu au lăsat urme, iar bisericile au fost construite în perioade anumite de timp, urmate apoi de altele, îndelungate, când se părea că nu a mai rezistat nimic. Chiar înainte de Imperiul Roman, Armenia a adoptat creștinismul ca religie de stat în anul 301, devenind primul stat creștin. Inventarea alfabetului armenesc în 405 și traducerea bibliei în armeană 20 de ani mai târziu, au marcat renunțarea la limba greacă în biserică.

Garni

Materialul de construcție, ca și în Erevan, este tuful vulcanic, ușor de cioplit și modelat și disponibil în mai multe nuanțe, de la roșu la galben și negru, ceea ce îl făcea potrivit pentru decorare.

Caracteristic bisericilor armenești este planul central în formă de cruce, având deasupra o cupolă. Peste tot, vezi mai multe biserici individuale, mici. Se pare că o motivație ar fi numărul mare de cutremure. Lângă una deja construită, se construia alta, apoi a treia, etc. Se întâmpla chiar ca o biserică mai nouă să fie construită deasupra uneia mai vechi (ex. Mănăstirea Noravank), în timp ce la Mănăstirea Geghard, biserici au fost cioplite chiar în stâncă. Pentru a le feri de năvălitori, cele mai multe au fost ridicate în locuri mai ascunse, puțin accesibile, ceea ce face ca ele să ofere și priveliști minunate.

cupola Mănăstirii Hagpat

biserici cioplite în stâncă la Geghard

două biserici suprapuse la Noravank

Ceea ce m-a impresionat cu adevărat prin măiestria execuției, fantezia și bogăția modelelor, precum și prin buna conservare, sunt crucile de piatră întâlnite peste tot, numite khachkar. Peste 40000 se află răspândite în Armenia! Unele sunt pietre de mormânt, altele au fost ridicate în amintirea unui eveniment, cum ar fi construirea unei fântâni sau a unui pod sau comemorarea unei victorii militare. Un disc solar sau o rozetă simbolizează eternitatea. Frunze de viță de vie (un simbol și o bogăție a Armeniei), motive geometrice complicate, diverse personaje și scene biblice se regasesc printre motivele de pe khachkare.

Mănăstirea Tatev

fragment dintr-o cruce de piatră, Mănăstirea Goshavank

Mănăstirea Hovanavank

Deși am mai vizitat Erevanul de trei ori, tocmai pentru a vedea, de data asta, aceste minuni care aparțin istoriei și credinței de-o potrivă, am fost în Armenia în mai 2015 – a patra oară!

Cel mai comod mod de a face aceste incursiuni mi s-a părut a fi contractarea unor excursii de o zi, prin Hyur, poate cel mai mare prestator de servicii în acest sens (prin care am contractat și cazarea, pe booking.com, despre care am vorbit deja). Am făcut cinci excursii, care au acoperit 10 mănăstiri, dintre care 3 aflate deja în patrimoniul UNESCO (Sanahin, Haghpat și Geghard; Echmiadzin l-am văzut la prima mea vizită la Erevan) și alte două, propuse (Tatev și Noravank).

Armenia, A Country Of Mountains, Monasteries And Stone Crosses (Khachkars)

Armenia is a mountainous country, the highest peak being Aragat (4092 m). Once, the biblical Ararat (5165 m) also belonged to Armenia but now you may see it across the border, from Khor Virap Monastery.

Armenians call their country Hayastan, meaning “Hayk’s country”. Hayk is Noe’s descendant. Only 3000 years before, the Greeks started to name the country Armenia, after their leader Aram, who was Hayk’s descendant.

Characteristic for the history of Armenia are the periods of independence linked together by periods when other people ruled here, like: Assyrians, Persians, Selgeucid Turks, Mongols. In 301 the Armenians adopted Christianity, thus becoming the first Christian state, even before the Roman Empire. Therefore the country is full of churches and monasteries built in different periods. The oldest is Garni, which looks more like a Greek temple.

There are 4 temples which are UNESCO heritage, other two being proposed for this title.

The Armenian church has a cross-shape and has a round cupola upon it. It is built of vulcanic turf of different colors.

To see all these I traveled to Armenia in May 2015. Based in Yerevan, we fiive took day trips with Hyur, a large and reliable company.