Esslingen, fermecator si pe ploaie

Ziua petrecuta la Esslingen a fost una din aceea de 8 grade. Asta dupa cele 22 grade de vineri! Cam greu de digerat, pardon, de suportat. Cand am coborat in gara ploua inca si oamenii se grabeau, zgribuliti, spre treburile lor. Cei care aveau treaba, fiindca cei care nu aveau, stateau acasa, la scuteala, nu se plimbau, ca noi!

Am ajuns aici, la 14 km SE de Stuttgart, cu S1 (directia Kircheim), folosind un bilet de transport urban, valabil pentru 4 zone, care costa 10.10 euro.

DSCN0475Esslingen am Neckar

Acest mic orasel din apropierea Stuttgartului, are o istorie de peste 1200 de ani. Numele sau provine de la cel al tribului bastinas Ezzelinge. Existenta asezarii a fost atestata pentru prima data in anul 777, in actele unei manastiri de langa Paris. Bunastarea sa a venit insa abia in secolul al 13-lea, cand construirea a doua poduri peste raul Neckar a grabit dezvoltarea orasului. Apare mentionat ca oras intr-un document din 1219. Esslingen pe Neckar era un oras liber, subordonat direct regelui. In anul 1803 el intra in componenta Wurtembergului.

In zilele noastre, in oras fiinteaza o universitate cunoscuta. Esslingen a devenit un orasel in care oamenii vin sa se relaxeze pentru a zi, sa faca cumparaturi si, de ce nu, sa guste vinurile de masa sau spumoase, care au dus faima orasului pana departe. In evul mediu chiar, vinul de aici se exporta in Alsacia si Bavaria. Douazeci de varietati de struguri sunt inca cultivate pe 80 ha. N-am gustat productia locala dar se pare ca cele mai cunoscute vinuri sunt Esslinger Lemberger si Trollinger (asta pentru cazul in care vreti sa incercati:)).

DSCN0473

o zona de dealuri domoale, acoperite de terase de vita de vie

In imediata apropierea a garii ne atrage atentia Turnul Schelz (Scheltztorturm), care si-a luat numele de la o familie care locuia in apropiere. Turnul apartinea portii de nord a orasului si a fost construit in 1286.

DSCN0458

De aici incepe centrul vechi, marcat de casele specifice. Cel mai vechi si cel mai mare oras din zona, apartinand epocii imperiale, Esslingen nu a fost distrus in timpul razboiului, de aceea casele sale sunt bine conservate.

DSCN0489

Un pod traverseaza cele doua brate ale Neckarului, Wehrneckar si Rossneckarkanal, oferind o secventa fotogenica care nu scapa nici unui vizitator -“Mica Venetie”.

DSCN0479 DSCN0483

Ne apropiem de una dintre bisericile-monument ale orasului, Stadtkirche St. Dionys (Biserica Orasului Sf. Dionisie). Interiorul sobru al bisericii evanghelice, sprijinit pe stalpi romanici, este luminat de minunatele vitralii, lucrate la Speyer, intre 1280-1330. Ele sunt considerate a fi printre cele mai frumoase din Europa. Toate obiectele si mobilierul sunt minutios lucrate, demonstrand maiestria mesterilor vremii. Poarta de intrare prezinta scene din viata Sf. Dionis.Cele doua turnuri, unite intre ele printr-o punte, au fost construite in 1275 si respectiv in 1310.

DSCN0491Biserica Orasului Sf. Dionis

DSCN0495scene din viata sfantuluiDSCN0500din nou un maner interesant

DSCN0543

DSCN0530 DSCN0505 DSCN0513 DSCN0507Stadtkirche

Ne aflam acum in Marktplatz. Acesta este locul unde se desfasoara Festivalul Cepei, Targul anual si Targul de Craciun. Aici si in zona inconjuratoare se afla 200 de case construite in stilul specific, Fachwerk. Una dintre ele, Kielmeyerhaus, adaposteste Centrul de Informatii Turistice. Odinioara, aici erau presele de vin ale Spitalului Sf. Katerina.

DSCN0547MarktplatzDSCN0550 DSCN0556 DSCN0555KielmeyerhausDSCN0561DSCN0559 DSCN6649 DSCN6654

Vechea Primarie (Altes Rathaus, 1420) pare copiata dintr-o carte de povesti. Pacat ca vremea nu tine cu noi, ceea ce afecteaza calitatea fotografiilor. Culoarea tare reuseste insa sa sparga monotonia unui cer cenusiu. Cladirea a fost construita in stil Renastere, de catre Heinrich Schickhardt, intre 1586-1589.

DSCN0567 Vechea Primarie (1420)

DSCN0578

Oricum, ne bucuram ca suntem aici si ne putem plimba in voie printre casutele astea ce par ireale. Ireal de frumoase. “Casa Galbena”, care acum adaposteste muzeul orasului, se afla in mica Hafenmarkt (Piata Hafen), al carei nume aminteste ca aici era un targ de oale.

Hoinarim fara scop. A, ba da, avem un scop pana la urma: sa gasim un loc unde putem manca. Ceea ce nu am prea apreciat in aceasta scurta excursie in Germania, este faptul ca, in weekend, nu prea sunt restaurante deschise, iar cele care deschid, incep sa  e inchida pe la ora 13-14. Daca n-ai mancat pana atunci, ramai flamand sau te multumesti cu ce poti gasi prin zona garii…

DSCN0565 DSCN0571   DSCN0586 DSCN0589 DSCN0592 DSCN0593 DSCN0625 DSCN6644cea mai veche casa din Esslingen

DSCN0631 DSCN0618“Casa Galbena”, acum muzeul orasului

DSCN0614HafenmarktDSCN0615

In cealalta directie a pietei centrale se afla Catedrala Sf. Paul (Munster St. Paul), construita de calugarii dominicani intre 1233-1268. In acea perioada, biserica a fost dedicata lui Albert cel Mare. In interior se afla cateva statui medievale dar si unele noi, cum ar fi o frumoasa Pieta, al carei autor nu este indicat. Si vitraliile din spatele altarului sunt noi, datand din anii ’60. Pentru culorile lor vii si “nearmonice” in vremea aceea (albastru si verde), ele au starnit numeroase discutii intre locuitorii orasului. Langa biserica se afla o fantana frumoasa, despre care nu am gasit insa detalii. Vis-a-vis, Biserica Femeilor (Frauenkirche), a treia biserica medievala a orasului si una dintre cele mai vechi biserici gotice ale Germaniei, era in renovare.

DSCN6656 DSCN6661 DSCN6667 DSCN6679 Sf. Albert cel Mare, patronul initial al bisericii DSCN6669statueta medievala a Madonei cu prunculDSCN6672Pieta

DSCN6658Frauenkirche, Esslingen

Catedrala St. Paul este ultimul obiectiv vizitat la Esslingen. Ne intoarcem la Stuttgart, sperand ca maine va fi o zi mai frumoasa.

Esslingen, Charming in the Rain Too

I took S Bahn no.1 (Kircheim direction) and went to Esslingen, 14 km SE of Stuttgart. A 4 zones ticket of urban transport in Stuttgart costs 10.10 euro.

Ezzelinge tribe gave the name of the town. On 777 the location was mentioned in a document at the St. Denis monastery, near Paris. The glory of the town only came during the 13th. century, after two bridges were constructed over the Neckar river. This allowed the development of the town. The wines of the region were exported to Alsacia and Bavaria even in those times. I have not tasted the wines but it seems that Esslingen Lemberger and Trollinger are the best.

Not far from the railway station I saw the Scheltztorturm (Scheltz Tower) built on 1286 as a town gate.The old town begins here with over 200 houses very well preserved. I saw the Stadtkirche St. Dyonis, the Old Townhall, lovely markets like Marktplatz or Hafenplatz, fountains, the oldest house in town, the Yellow House (now the town museum), the St. Paul Cathedral (constructed by Dominicans in the 13th. century).

Even if the weather was not fine (grey sky, some rain, 8 degrees) the little town was delightful. I recommend you to spend one day out here, if you happen to be in the area.


Comments

Esslingen, fermecator si pe ploaie — 12 Comments

  1. That’s quite a difference, 8 degrees or 22 degrees!!
    Weather beautiful photos and war always leaves you still see beautiful buildings. The details do you look so nice to get to see. Extra attention Really nice!

  2. Foarte frumoase locuri si foarte reusite fotografiile.

    Imi place enorm acest tip de oras.Ce bine conservate sunt casele , nemtii stiu sa isi aprecieze istorie si sa o pastreze vie.

    Mi se pare ciudat ca nu ati gasit restaurante deschise in WE , in Brlin sunt deschise o gramada…

    Felicitari pentru articol si pentru fotografii , mi-a placut foarte mult !!!!!

    • Multumesc, Cartim! Poate la Berlin, care e capitala, lucrurile stau altfel dar pe unde am umblat eu, asa a fost…frustrant! Oricum, Arashi a plecat din nou cu jobul acolo, pentru 2 saptamani:)

  3. Îţi vine să-l mănânci atât este de adorabil orăşelul acesta, ca multe altele din Germania. Daaa, te înţeleg, şi eu am răbdat un timp o foame pe acolo, când umblam prin aşezări mici (în München, de exemplu, nu). Până când mă dezmeticeam eu că mi-e foame, nu mai găseam un restaurant deschis. Cred că e vorba pur şi simplu şi de stilul lor de viaţă pe care îl respectă şi, apoi, este un anumit nivel de trai, nefiind nevoiţi să stea 20 de ore cu restaurantul deschis… Mă gândeam eu atunci încercând să găsesc explicaţii… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.