Dacă vreți să comparați skyline-ul Hong Kongului pe care l-am văzut de la Victoria Peak cu cinci ani în urmă, cu cel văzut acum, dați click aici.
Hong Kong, văzut de la Victoria Peak
6
Intotdeauna mi-am rezervat cazările pe booking.com De cele mai multe ori le-am “nimerit” bine. Câteodată se mai întâmplă să nu fie chiar ca la pomul lăudat, având în vedere că mă mai uit și la părerile altor călători. Acestea se dovedesc uneori exagerate, într-un sens sau altul sau, pur și simplu, standardele nostre nu coincid.
De data asta mi-au trebuit cazări la Hong Kong (la dus și la întors), la Siem Reap și la Luang Prabang.
Grand City Hotel, Hong Kong
Travellerhome, Siem Reap
Khoum Xieng Thong Boutique Villa, Luang Prabang
Scriu această postare în special pentru cei care călătoresc prima dată spre Asia și își pun, poate, întrebări legate de drumuri mai lungi decât cele cu care sunt obișnuiți în Europa, întrebări legate de durată de zbor, escale, companii pe care să le aleagă și, evident, de costuri.
Excursia am făcut-o împreună cu fiica mea, în perioada 21 ianuarie – 3 februarie 2018. Varianta de deplasare aleasă pentru excursia în Cambogia și Laos a fost: București-Doha-Hong Kong-Siem Reap-Paksi-Luang Prabang-Chiang Mai-Hong Kong-Doha-București, ea fiind dictată în primul rând de cost.
Prețul total al biletului a fost de 4699 lei, adică 1000 euro. Aceasta a reprezentat partea cea mai însemnată a cheltuielilor, ca întotdeauna când am zburat spre Asia. Costul poate fi mult mai mic însă, între 500-700 euro (funcție de perioadă și companie de zbor), dacă alegi să zbori din România direct în țara de destinație, fără drumuri intermediare.
Am zburat cu Qatar Airways, Hong Kong Express și Lao Airlines, la clasa economy.
Celelalte călătorii ale mele în Asia le-am făcut cu Turkish Airlines, Etihad, KLM sau Finnair. Acesta a fost primul meu zbor cu Qatar Airways și trebuie să recunosc că mi-a plăcut. Nu doar că serviciile la bord sunt excelente dar și spațiul pe care îl ai este mai mult decât suficient, ceea ce pentru mine personal este foarte important.
Primul segment, București-Doha a însemnat un zbor de aproape cinci ore, timp în care ne-am putut odihni, existând suficiente locuri libere. Au urmat aproape cinci ore de escală la Doha, unde am făcut cunoștință cu un aeroport de cinci stele! Foarte curat, cu o atmosferă liniștită, cu obișnuitele magazinașe de suveniruri de pe aeroporturi dar și cu magazine de firmă (Harrods tocmai și-a deschis un magazin acolo), restaurante și cafenele, quiet areas – acele oaze de liniște unde te poți odihni minunat dacă trebuie să aștepți mai multe ore și chiar artă modernă, ca în orice aeroport care se respectă.
avionul care ne-a dus la Doha
elegantul aeroport Doha, deschis în mai 2014
Azi plec din nou spre Asia. De data asta mă va însoți fiica mea. Am ales doar două destinații: una în Cambogia și asta e, desigur, Angkor Wat și alta în Laos, unde altundeva decât în Luang Prabang. Vom rămâne o zi și la Hong Kong, pe care eu îl voi revedea (pe fugă) exact după cinci ani. Am multe așteptări de la această călătorie și sunt sigură că cele două locuri alese nu mă vor dezamăgi.
Ne vom reîntâlni pe blog și pe facebook, în februarie.
Asia Again!
I’m leaving to Asia again, today. This time, my daughter will be with me. It is a self-organised travel with only two destinations: Cambodia with Angkor Wat and Laos with Luang Prabang. We will also stop for one day in Hong Kong, which I will see again exactly after five years.
I have great expectations regarding this travel and I am sure the two sites will not dissapoint me. Let’s hear us again on February.
Vă voi arăta Plaja Melani, vecină cu Potistika, la care poți ajunge fie pe o potecă care traversează dealul din spatele Potistikăi, fie de pe șosea. Ca și la Potistika, drumul te poartă până lângă plajă. Noi n-am fost în tura asta a Pelionului dar vom merge data viitoare!
Am făcut câteva fotografii de sus, să ne facem o idee despre cum arată. Pare o soră geamănă a plajei “noastre”, lungă și mărginită de stânci. Era pustie când am fotografiat-o dar îmi imaginez că este destul de căutată în sezon.
Plaja Melani, Pelion
Satul și plaja Potistika se află cam la 50-53 km de Volos, în partea de sud-est a Peninsulei Pelion. Nu este pe vreun traseu de autobuz așa că, fie te deplasezi cu mașina proprie, fie cu un taxi.
Plaja Potistika, Pelion
Vacanțele noastre grecești se întâmplă întotdeauna toamna, în a doua parte a lui septembrie. Ne bucurăm de vremea încă foarte caldă dar fără excesele verii și de liniștea localităților părăsite de numeroșii turiști străini și chiar de cei autohtoni, care trebuie să-și ducă copiii la școală.
Deși e încă cald, lumina e mai blândă. Viața se desfășoară într-un ritm mai lent. Localnicii au mai mult timp să stea chiar de vorbă cu tine, fie că ești la un restaurant, într-un magazin sau întrebi de o direcție, pe stradă. Dacă îți și alegi ca loc de petrecere a vacanței zone frecventate mai asiduu și iubite de greci, care vin și acum dar mai mult în weekenduri, ți-ai asigurat o vacanță liniștită! Adică, așa cum ne plac nouă vacanțele la mare.
Anul trecut, în septembrie, am ales Peninsula Pelion, unde doream de multă vreme să ajung dar am fost mereu deturnată spre alte locații care, pe moment, mi s-au părut parcă mai atrăgătoare. Pelionul însă, rămânea undeva în inima mea și mă ademenea cu insistență…
Fiindcă Peninsula Pelion ocupă o suprafață destul de mare, ne-am gândit să o vedem “pe bucăți”, alegând mai întâi Pelionul de Sud și stabilindu-ne baza de excursii la Potistika.
plaja de la Potistika
Caro, prietenul nostru patruped, care nu ratează nici o vacanță cu mașina
Argalasti, la 10 km de Potistika – loc de aprovizionare
Xinovrisi, 6 km de Potistika
Tabriz a fost ultimul oraș vizitat de grupul nostru, în Iran. De acolo ne-am îndreptat spre Teheran, de unde am luat avionul spre casă. Asta însă nu înainte de a face o ultimă oprire, pentru a vizita un monument UNESCO. Este vorba despre Soltaniyeh, un mausoleu din secolul al 14-lea, construit între 1306-1317, în apropiere de localitatea Zanjan, la o altitudine de 1784 m.
Moscheea Masjed-e Kabud din Tabriz, supranumită și “Moscheea Albastră”: este precursoarea altor clădiri religioase din Iran și Asia Centrală, fiind chiar mai veche decât cea din Esfahan și Samarkand. Ea este una dintre cele trei moschei albastre cunoscute călătorilor, alături de cea din Istanbul și Yerevan. Se pare că ar mai exista una, în Afganistan, mult mai puțin cunoscută.
Moscheea a fost construită la ordinul lui Jahan Șah, în anul 1465 și adăpostește și mausoleul acestuia, greu accesibil acum. Au fost necesari încă 25 de ani pentru a placa toți pereții cu o faianță albastră minunată, care i-a și dat numele și rangul de “turcoaz al Islamului”.
Moscheea Albastră, Tabriz
Personal, așteptam întâlnirea cu Tabrizul, care îmi evoca figura sufistului Shams, marele prieten al poetului și filosofului Mevlana (Rumi), despre care scrie atât de frumos Elif Shafak în cartea sa “Cele 40 de legi ale iubirii“.
Până în anii ’60 al doilea ca mărime din Iran, astăzi al 5-lea, orașul Tabriz este așezat la o altitudine de 1340m, într-o vale la poalele Munților Sahand, din Provincia Azerbaidjanul de Est.
Originea sa se pierde în negura veacurilor, necunoscându-se cu precizie când a luat ființă. Soarta orașului nu a fost prea favorabilă, el fiind deseori atacat și prădat de dușmani sau distrus de cutremure devastatoare, cel mai mare fiind cel din 1778.
Tabriz, la poalele M. Sahand, Azerbaidjanul de Est
