Bistrița în fotografiile mele

Am trecut de mai multe ori prin Bistrița dar n-am oprit niciodată. Vara asta, având planificată o incursiune la Colibița, ne-am oprit cât să luăm masa de prânz și să ne plimbăm puțin prin centru, pentru o siestă activă :

Dacă doriți să citiți un articol bine documentat despre Bistrița (sau chiar mai multe), accesați blogul hoinarprinsalaj, care aparține profesorului de matematică, fotografului și promotorului turismului românesc în Ardeal, Mirel Matyas din Zalău (http://mirel-matyas.blogspot.ro/2014/05/bistrita-ce-sa-vezi-intr-o-zi.html). Veți găsi în postările sale un adevărat plan de vizitare a orașului, foarte util.

Photo26 Photo14 Photo56 Photo122 Continue reading

Grădina Botanică Vasile Fati din Jibou, o surpriză plăcută

Am auzit de Grădina Botanică Vasile Fati din Jibou relativ recent și, evident, am inclus-o în traseul sălăjan, ca pe toate grădinile de acest gen care mi-au ieșit în cale, în drumurile mele prin lume. Și nu am regretat. Era vremea trandafirilor și Rozariul grădinii m-a răsplătit din plin, cu culori și mirosuri bogate.

Photo15 Photo12 Photo13 Photo131Grădina Botanică Vasile Fati, Jibou

Continue reading

In căutarea Cosânzenei, la Grădina Zmeilor

Deși se spune că ar fi un loc mai puțin cercetat de turiștii noștri, am găsit destul de multe referiri pe blogurile de profil, la Grădina Zmeilor și am devenit curioasă. Mi-am dorit să ajung și eu acolo și ocazia s-a ivit vara asta.

Unde se află Grădina Zmeilor și cum ajungi acolo?

Grădina Zmeilor este o rezervație geologică aflată lângă satul Gâlgău Almaș, în jud. Sălaj. Ciudatele formațiuni stâncoase, din gresie de Sânmihaiu, au luat naștere prin desprinderea lor de dealul-mamă și alunecările numeroase de teren, care le-au dus unde se află acum.

Numele actual a apărut abia prin anii ‘70, locul numindu-se initial Dumbrava, datorită zonei împădurite în care se află sau Chieturi, pentru că acolo se termină pădurea.

Rezervația se află la o distanță de 36 km de orașul Zalău și 10 km de Jibou. Se poate ajunge acolo și din Huedin, pe DN1G. Locul este semnalizat în sat printr-un indicator, care te conduce până la un platou cu o scenă și un loc mare de parcare.

Photo1 Photo24 Photo28în Grădina Zmeilor

Continue reading

Ciocănești, un muzeu în aer liber

Dacă urci prin Pasul Mestecăniș spre Pasul Prislop, musai vei trece prin comuna Ciocănești, înainte de a ajunge din Bucovina în Maramureș.

Aflată în S-V județului Suceava, pe DN18, care leagă Iacobeni de Borșa, trecând prin Cârlibaba, la altitudinea de 800-900m, comuna a fost denumită, printr-o hotărâre a Consiliului Local din 2004, “comună-muzeu”.

Photo72 Photo74 Photo58Ciocănești, comuna-muzeu

Continue reading

Mănăstirea Sucevița încheie periplul meu bucovinean

Dintre toate mănăstirile bucovinene, mie mi se pare că Sucevița are cea mai frumoasă așezare. Este, desigur, o apreciere subiectivă.

La 18 km de Rădăuți, în anul 1581, Mitropolitul Moldovei Gheorghe Movilă a ctitorit Mănăstirea Sucevița, cu hramul Invierea Domnului.

 Photo11Mănăstirea Sucevița

Continue reading

Mănăstirea Moldovița

Dacă pornești din Gura Humorului, faci 23 km până la Mănăstirea Moldovița și 52 km până la Mănăstirea Sucevița, ambele aflându-se pe același drum. Dacă ești harnic, poți face un circuit prin Rădăuți și vizitezi în drum și Muzeul de Ceramică Neagră de la Margina. In felul acesta ți-ai planificat o excursie de o zi întreagă, care va fi și frumoasă – fiindcă treci prin înverzitele obcine bucovinene – și instructivă.

Photo99 Photo8în drum spre satul Vatra Moldoviței

Photo15pe sub bolta de intrare

Photo82Mănăstirea Moldovița

Continue reading

Mănăstirea Arbore

Imi face impresia că, deoarece este mai puțin mediatizată și mai puțin bine conservată decât celelalte mănăstiri pictate, Mănăstirea Arbore este mult mai puțin vizitată. Ea este mai veche decât Mănăstirea Humor, fiind ctitorită de către hatmanul Luca Arbore pe moșia sa, în anul 1502. Hramul bisericii este Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul.

Pictura a fost executată de către pictorul moldovean Dragoș Coman, iar culorile dominante, în special pe peretele exterior sunt verdele închis și albastrul de Voroneț.

Photo68 Photo72 Photo40Mănăstirea Arbore

Continue reading

Mă cheamă Elada!

Mă cheamă Elada cu apele ei încă calde, să-mi iau cum se cuvine rămas bun de la vară!

Am plecat pentru câteva zile în peninsula Pelion dar articolele despre plimbăreala din vară continuă, aici pe blog. Poveștile despre Pelion vin mai la iarnă, când afară ninge…

La întoarcere voi continua să deapăn firul despre Iran 🙂

HPIM0033.JPG

Hellas calls me!

Hellas calls me with her warm waters, to take a proper farewell from the summer!

I went to the Pilio Peninsula for some days but my articles about the trip I made in July, in the country, continue here, on my blog. I will write about Pilio, in winter time, when snows outside…

When I will be back, I will continue my stories about Iran 🙂

Mănăstirea Humor

La 5 km de Gura Humorului se află una dintre cele 8 mănăstiri pictate bucovinene, aflate din 1993 în Patrimoniu UNESCO (alături  de Arbore, Moldovița, Pătrăuți, Probota, biserica Sf. Gheorghe de la mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Sucevița, Voroneț).

Mănăstirea Humor a fost ctitorită de către Toader Bubuiog, pârcălab de Roman (echivalentul unui prefect) și mare logofăt al Moldovei (șeful Cancelariei domnești), în anul 1530. Ea are dublu hram, Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sf. Mucenic Gheorghe (23 aprilie).

La sfârșitul lunii iulie am revizitat (după mai bine de 40 de ani) 4 dintre ele: Humor, Arbore, Moldovița și Sucevița. Călăuză mi-a fost cartea “Monumente medievale din Bucovina“, scrisă de doi profesori universitari din Iași și București, Tereza Sinigalia și Oliviu Boldura.

La toate mănăstirile biletul de intrare costă 5 lei și taxa pentru fotografiat este de 10 lei.

Photo46Mănăstirea Humor (1530)

Photo44Turnul clopotniței, ridicat de domnitorul Vasile Lupu în 1641

Photo41 Photo49dincolo de poartă, în grădina mănăstirii

Continue reading

Un stârc cenușiu pe Arieș

Vara asta am avut un oaspete mai puțin obișnuit. Un stârc cenușiu cuibărește cred undeva, într-o grădină mai sălbatecă, vis-a-vis de cabana noastră. Mai întâi am văzut o pasăre mare zburând ca o nălucă la circa 3-4 m deasupra apei, fără să-mi dau seama ce este. Apoi am văzut-o lăsându-se în apa mică a Arieșului (după o vară destul de secetoasă) și am urmărit-o cu privirea. Am reușit să îi fac câteva fotografii, înainte de a fi alungată de lătrăturile furioase ale câinilor.

Este un stârc/bâtlan cenușiu  E încă aici, îl văd destul de des. E ca un prieten care vine, îmi dă binețe, ciugulește câte ceva, ce reușește să prindă prin apă. Bănuiesc că sunt peștișori mici, mormoloci sau alte viețuitoare minuscule. Se plimbă încet pe picioroangele sale lungi, apoi își ia zborul tacticos.

Photo7 Photo16

Continue reading