Ultima oprire în Iran, un monument UNESCO

Tabriz a fost ultimul oraș vizitat de grupul nostru, în Iran. De acolo ne-am îndreptat spre Teheran, de unde am luat avionul spre casă. Asta însă nu înainte de a face o ultimă oprire, pentru a vizita un monument UNESCO. Este vorba despre Soltaniyeh, un mausoleu din secolul al 14-lea, construit între 1306-1317, în apropiere de localitatea Zanjan, la o altitudine de 1784 m.

In timpul dinastiei ilkhanide, întemeiată de mongoli, regele Arghun și-a anunțat intenția de a dezvolta zona, deoarece se găseau aici pășuni bogate pentru caii mongolilor. Fiul său, regele Ghazan, a dus ideea și mai departe, începând construirea unui oraș pe care abia fiul lui, Oljeitu, l-a extins, transformându-l în capitală. I-a dat numele de Soltaniyeh, care înseamnă “imperial“.

Intenția sa inițială a fost aceea de a aduce, de la Karbala, rămășițele celui de-al treilea imam, Hossein, și a le înmormânta în mausoleul pentru a cărui construcție a angajat10000 de muncitori, 500 de tâmplari și 5000 de cioplitori de marmoră. Mausoleul este cunoscut ca Mausoleul lui Oljeitu sau Gonbad-e Soltaniyeh.

Oljeitu a fost la început budhist, apoi creștin, după ce a luat religia mamei sale. După o vreme a adoptat islamismul șiit pentru ca, în final, să treacă la cel sunit. Acesta a fost momentul în care și-a anunțat intenția de a transforma mausoleul, pe atunci în construcție deja, în propriul mormânt. Era anul 1313.

Soltaniyeh, Mausoleul lui Oljeitu – Zanjan, Iran

In afară de mausoleul propriu-zis, aflat în reconstrucție în mai anul trecut, când am fost acolo, au fost recent scoase la iveală madrase, canale și fundația unei moschei, care făceau parte dintr-un oraș pe care Oljeitu plănuia să-l facă capitală a sa. Nu a mai rămas însă nimic din toate acestea. Orașul a fost locuit până în secolul al 17-lea.

La interior, schelele montate nu te lăsau să vezi prea mult. Chiar și așa, ieșeau în evidență versetele coranice în caligrafia de piatră.

Domul moscheii este primul dom cu pereți dubli din Iran. El cântărește 200 tone și se înalță 49 m de la pământ, fiind înconjurat de opt minarete, corespunzătoare colțurilor construcției octogonale a mausoleului. Faianța strălucitoare în care este îmbrăcat, se vede de la distanță. Alături de Catedrala Santa Maria din Florența și Aya Sofia din Istanbul, Soltaniyeh se numără printre cele mai înalte monumente istorice religioase din lume.

Soltaniyeh este o uimitoare reușită inginerească a vremii, mai ales dacă luăm în considerare faptul că fundația unei construcții atât de masive se află la doar 90 cm adâncime sub pământ, rezistând, totuși, celor peste 300 de cutremure care au avut loc în zonă, de la construirea sa!

Aceasta a fost ultima relatare despre călătoria făcută în Iran, în mai 2017, o călătorie pe care vi-o recomand cu căldură, pentru tot ce înseamnă istoria și arta vechiului imperiu persan, chiar dacă, în 14 zile, veți apuca “să zgâriați doar suprafața”, cum se spune.

 

The Last Stop in Iran, an UNESCO Monument

Tabriz was the last city we visited in Iran but before to arrive in Tehran to take out flight back home, we had a last stop at Soltaniyeh, to visit an UNESCO monument. This is the Soltaniyeh Mausoleum or Gonbad-e Soltaniyeh, built between 1306-1317, not far from Zanjan town, at an altitude of 1784m.

The whole area started to be developed in the time of the Ilkhamid dynasty, by descendants of Genghis Han, who found here rich pastures for their horses. Oljeitu, grandson of King Arghun, decided that Soltaniyeh (meaning “imperial”)to be his capital.

He started to built the mausoleum in order to move here the 3rd. Imam, Hossein, from Karbala. In the process, he changed his mind and decided that this will be his own tomb.

On May last year, the monument was under reconstruction. It is impressive, with his big double-walls dome and eight minarets. This was also a triumph of the engineering art of the time because even if the foundation lies only 90 cm underground, the mausoleum resisted to over 300 earthquakes, since his construction.


Comments

Ultima oprire în Iran, un monument UNESCO — 4 Comments

  1. Ma bucur ca ai bifat o destinatie inedita si ne-ai impartasit si noua impresiile, imaginile de la fata locului Mapamondul este plin de comori pe care istoria le-a realizat, dar posibilitatea noastra de a le cunoaste direct este limitata, de aceea consider ca avand acces la astfel de relatari, e ca si cum as fi fost acolo. Multumesc, Adriana!

    • Mă bucur, Aurora, că ți-a plăcut ce am povestit despre Iran, o țară mare, ca teritoriu și populație dar și ca istorie, în care ai atât de multe lucruri de văzut. Mulțumesc pentru că ai citit, precum și pentru aprecierile făcute.

      Sunt in restanta cu povestile de calatorie, mai am Peninsula Pelion, Grecia (sept. 2017) și Maroc (oct.2017) după care ajung și cu blogul în 2018 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code