(din seria Saranghaeyo, Seoul!)

Asa cum rezulta din episodul 27 al povestirii calatoriei din 2011, ultimul loc in care m-am dus atunci, in ultima zi la Seoul, a fost Bukchon. Ploaia intensa m-a oprit insa sa vad prea multe si am renuntat, cu mare parere de rau. Planuisem de acasa sa vad neaparat aceasta zona de cladiri traditionale coreene (hanok) foarte bine conservate, care are de aratat si cateva muzee specializate, mici dar interesante, dar am facut o greseala: am lasat-o pentru ultima zi! De aici am tras concluzia (amara) ca nu trebuie sa lasi niciodata, intr-o calatorie, pentru ultima zi ceva ce tii neaparat sa vezi! Atunci nu banuiam ca ma voi intoarce…

 

Cum fiecare zona de interes turistic din Seoul are un punct de informare turistica, unde poti primi o harta a zonei si gasesti un vorbitor de limba engleza care iti poate da informatii, am cautat mai intai acest punct. Acolo am aflat, cu regret, ca doua dintre muzeele pe care doream sa le vizitez si se afla in zona (Muzeul artei budiste si Muzeul Drumului Matasii) erau inchise! O veste neplacuta dar mai ramaneau doua…Ele sunt mai multe dar astea ma interesau pe mine. Doamna de la punctul de informare a fost foarte amabila, mai ales dupa ce a aflat ca vin din Romania (ei pronunta cu accent pe a doua silaba). Este o reactie pe care am intalnit-o si la vizita precedenta. Mai multe persoane cu care am stat de vorba si de aceasta data au vizitat Romania sau aveau de gand sa o faca. Pentru ei, ca si pentru japonezi de altfel, estul Europei, mai putin cunoscut, reprezinta o mare atractie. Noutatea acestui an o reprezentau echipe de cate 2-3 persoane, imbracate cu un tricou rosu inscriptionat cu litera ‘i’ (informatii) si purtand pe cap o palarie de cowboy (‘pentru a fi recunoscuti’ ??) se plimbau prin zonele turistice si ofereau informatii celor care aveau nevoie de ele, in limbile engleza, chineza si japoneza.

Am pornit sa caut primul muzeu, de arta naiva, trecand pe strazile tipice acestei zone. Aici, intre doua palate, se aflau in epoca Joseon (sec.14-20) locuintele nobililor, numiti yangban. Ele au fost inlocuite prin anii ’30 ai secolului trecut cu casele traditionale pe care le vedem astazi (hanok). Zona este una exclusivista, aici locuind descendenti ai yangbanilor precum si artisti si artizani care dezvolta si duc mai departe mestesugurile traditionale coreene.

Fiind o zona rezidentiala nu doar o atractie turistica artificial construita, se recomanda a se respecta linistea locuitorilor si a nu bate la porti, din dorinta de a intra si a vizita casa! Sunt anumite case care sunt deschise vizitatorilor si programul lor este afisat. In alte case, sunt ateliere de creatie, care pot fi vizitate. Sunt specializate pe cate un mestesug si, contra unei taxe modice, poti chiar sa participi la un atelier de lucru si sa inveti si tu cate ceva din acel mestesug.

Strazile sunt in panta si destul de inguste. Locurile care ofera o panorama frumoasa si de unde poti realiza o fotografie interesanta, sunt marcate special pe asfalt. Unii isi desfasoara vizita in Bukchon urmarind tocmai aceste 8 puncte, prin care se poate realiza un circuit.

In zona exista si cafenele, restaurante, mici magazine unde poti cumpara haine, pantofi, palarii sau suveniruri.

Ceea ce incanta este simtul artistic al coreenilor, vadit in modul in care isi orneaza gardurile din caramida sau usa de intrare. E multa verdeata si flori, coreenii iubind natura si traind in comuniune cu ea.

A pastra traditia pentru a o duce mai departe dar si pentru a o arata altora este o ambitie care ii face pe coreeni mandri de cultura lor. De aceea au multe locuri precum Bukchon Heritage Studio, in care se prezinta cultura bauturii nationale soju (bautura obtinuta din orez, grau, ovaz, asemanatoare la aspect si gust cu vodca, cunoscuta iubitorilor de seriale coreene). Acolo sunt expuse si cateva obiecte din perioada Goryeo (918-1392), precum o statuie Budha Amithaba, un mojar cu intarsii din aur si argint, reprezentand legendara pasare phoenix, precum si o caseta din bronz cu intarsii din argint. Intrarea este gratuita.

Nu stiam ca exista dar am dat intamplator peste un Observator privat, amenajat la ultimul etaj al unei cladiri mai moderne. Aici intrarea costa 3000 woni (aprox. 3$) dar include si un ceai, un ice-tea sau o cafea, la alegere. De la micul balcon, privirea cuprinde atat parti din Bukchon, cat si din orasul modern. Nu lipsesc din peisaj ‘muntii’ capitalei. In zare, se zareste si acoperisul Muzeului de Folclor, pe care l-am vizitat data trecuta si despre care am scris aici.

Afara e foarte cald, asa ca stau linistita la o masuta, savurand un ice-tea si studiind harta pentru a vedea unde merg mai departe. Proprietarul Observatorului, un tanar care rupe bilete la intrare, serveste bautura aleasa si ofera informatii, imi explica pe unde pot ajunge la urmatorul meu obiectiv. Pentru mine el este inca un exemplu al spiritului intreprinzator si harniciei coreenilor. Deocamdata insa las sa mi se intipareasca in memorie panorama acoperisurilor din Bukchon.

2. Bukchon, A Hanok Community in Seoul
(of the series ‘Saranghaeyo, Seoul!’)

Bukchon was the last part of Seoul which I tried to visit on 2011. Because of a heavy rain I had to renounce. So I learned that you must not leave for the last day what you want badly to see… It was obvious that I will start my new visit in Seoul with Bukchon!

This time, we stay at a walking distance, so it was no problem to go immediately to the Tourist Information Centre and ask for a map of the area. I found out that two of the museums I wanted to visit are closed! (Museum of Budhist Art and the Museum of the Silk Road). But there are many small and interesting museums in Bukchon. I picked up two of them and headed there.

In this area, situated between two palaces, yangban (Korean nobility) used to live during the Joseon era. Their houses have been replaced in the ‘30s by the hanoks (traditional house) we see today. The inhabitants are mostly yangban descendants, artists and craftsmen, who want to develop their crafts. There are a lot of studios where you can learn about a specific craft and even participate in workshops where you learn the basic elements.

As this is a lively neighbourhood, not an artificial, touristic one, it is recommended not to make noise or not to knock at the doors, wanting to visit the houses. Only few of them are open to the public. I admired the artistic sense of the people in the way they adorned the brick fences and the elegant lines of the roofs. There are a lot of flowers and many trees too.

Before the museums, I visited Bukchon Heritage Studio, a place where they demonstrate the soju culture (national drink, similar with vodka) and expose a few Joseon era artefacts. I also went to a private Observatory, having a look of Bukchon from above.