A ajunge la Templul Donglin a fost pentru noi o adevărată aventură! Templul mi-a atras atenția pe internet, unde am dat de el întâmplător. Nu erau prea multe informații și, și acelea, s-au dovedit a fi eronate.

Templul Donglin se află în orașul Zhujing, districtul Jinshan al Shanghaiului. Pentru a ajunge acolo am luat metroul linia nr.1 și am coborât către capătul liniei, în stația Lianhua Rd. De acolo trebuia să luăm un autobuz, care ne-ar fi costat 11 RMB de persoană și ne-ar fi dus până aproape de templu. Autobuzul era însă greu de identificat. Când am coborât în stația de metrou am văzut mai multe autobuze venind dar, cum pe toate totul era scris doar în limba chineză, a fost mission impossible să îl găsim pe cel care ne trebuia. Și de aici a început aventura…

Templul Donglin

Cineva scrisese pe TripAdvisor că un taxi până la templu costă 30 RMB și ne-am gândit că diferența nu e mare și drumul ar fi mai comod…Nici un taxi nu a fost ușor de prins fiindcă oamenii se duceau tot mai departe de stație în calea lor, pentru a le lua din drum, așa că atunci când treceau prin stație erau deja ocupate. Ne-am dus deci mai departe ca alții și am prins și noi unul! Bucuria nu a ținut însă mult…

După ce i-am arătat bilețelul cu destinația noastră scrisă cu litere chinezești, șoferul mi-a scris pe foaie 54 km (!), eu am zis OK și am pornit! Nu contează câți km sunt, știu că plătesc aproximativ 30 RMB, mă gândeam. Curând însă ieșim pe autostradă, șoferul plătește o taxă (pe care în China o suportă, suplimentar, pasagerul) și, pe marginea șoselei apar indicatoare spre direcții care sunau cunoscut dar nimic care să amintească de Zhujing, orașul spre care trebuia să mergem.

Pe lângă noi defila o Chină rurală, cu multe canale de irigații, iazuri acoperite de verdeață, case mici, sărăcăcioase. In minte au început să mi se deruleze tot felul de scenarii…Eram convinsă că nu suntem pe drumul cel bun, că nu aveam ce căuta pe acolo…Ne și vedeam abandonați undeva, în pustietate, eventual jefuiți dacă nu chiar vânduți pentru vreo bancă de organe (aici însă mă gândeam că nu ne recomandă vârsta :)) Glumă-neglumă dar mărturisesc că-mi era cam frică (pentru prima dată de când călătoresc mai ales pe cont propriu, fără grup organizat), după ce șoferul căruia încercam să-i explic prin semne că vreau să renunțăm și să coborâm undeva, se făcea că nu pricepe…De fapt, chiar cred că nu pricepea și se gândea la ce-o fi în capul acestor străini nebuni, care nu știu ce vor… După ce am înțeles că nu-l vom face să asculte, m-am resemnat și așteptam să văd ce se întâmplă. După un timp, am coborât de pe autostradă pe o șosea obișnuită și o localitate părea să se apropie. In sfârșit, o tablă maro (caracteristică obiectivelor turistice) pe care scria Donglin Temple și pe care șoferul mi-a arătat-o triumfător, m-a făcut să mă liniștesc! N-avea de gând să ne vândă 🙂

Zhujing Town, în apropierea templului

se inaugura deschiderea unui nou magazin în zonă

Trecuse mai bine de o oră de când plecasem din stația de metrou. Când am oprit, pe chitanță, scris negru pe alb, 189 RMB + 25 RMB taxa de autostradă, adică 214 RMB in total! De șapte ori mai mult decât scrisese turistul pe TripAdvisor. Tradus în lei, pentru distanța de 50 și ceva de km am plătit 140 lei! A fost cel mai scump templu pe care l-am vizitat ever! Și totuși, zic că a meritat. Până acolo n-am mai văzut un templu asemănător.

Templul budhist Donglin a fost construit în anul 1308, în timpul dinastiei Yuan, deci are o istorie de peste 700 de ani. A fost distrus de nenumărate ori din cauza războaielor, incendiilor sau abandonului. Intre 2004-2007 a fost reproiectat și reconstruit și azi se prezintă reîntinerit, celor care ar vrea să-l viziteze. Din păcate, străini sunt prea puțini care se aventurează până aici și chiar credincioși locali am văzut prea puțini. De Anul Nou însă, mii de chinezi vin aici, să sune din clopot, gest care se presupune că aduce prosperitate și noroc în noul an. In acest scop, ei plătesc o anumită taxă, care poate merge până la peste 4000$ pentru loviturile “speciale”.

Tot în conformitate cu puținele informații de pe internet am crezut că nu voi putea face fotografii în interior dar nu a fost așa. Nimeni nu m-a împiedicat să fotografiez ce am vrut.

Acest templu are o arhitectură neobișnuită față de alte lăcașuri asemănătoare care, ați remarcat probabil, seamănă – cel puțin în mare – între ele. Aici veți vedea însă altceva.

Ca și când doar asta nu ar fi destul, Donglin se mândrește cu trei recorduri Guiness (așa se pretinde pe internet deși înclin să cred că sunt recorduri naționale):

•  Sudhana Kmara sau Zenzai, băiatul norocului, smălțuit în tehnica cloisonne – (5.4 m),
• cea mai înaltă ușă din bronz, găsită în cataloage mondiale (20.1 m)  și
• cea mai înaltă statuie de interior a lui Guanyin, zeița compasiunii, cu mii de brațe și mai multe capete (34.1 m).

Intrarea principală îmi amintește, cumva de India dar apoi, totul devine chinezesc.

poarta principală a templului

poarta principală văzută din interiorul curții

In curte, Sudhana Kumara,  numit și Zenzai, băiatul norocului, se află în mijlocul unei fântâni, înconjurat de opt pești din bronz, care stau cu gura deschisă pentru ca cei care vin aici să le arunce monezi, ocazie cu care fiecare rostește o altă binecuvântare. Sudhana se poate roti 360 de grade.

Sudhana, Copilul Bogăției (5.4 m)

Pavilionul central Guanyin, partea cea mai veche a templului, este construit la baza unei stânci roșii, artificiale și are o ușă din bronz, înaltă de 20.1 m, împodobită cu 999 statui în relief ale lui Budha. In interior se află uriașa statuie a lui Guanyin (34.1 m), din lemn de camfor. Se spune că acesta ar fi cel mai mare pavilion dedicat zeiței, în Asia.

O veche legendă despre Guanyin spune că un om avea trei fete și, după ce le-a măritat pe primele două, cea mai mică a refuzat să se mărite, hotărând să se călugărească. Bărbatul i-a ordonat să se sinucidă, ca pedeapsă pentru nesupunere. Sabia s-a rupt însă, refuzând pedeapsa și atunci, tatăl a ucis-o cu propriile sale mâini. Zeii au salvat-o însă și au adăpostit-o într-o floare de lotus, lângă Muntele Putuo. Aici, ea îi însănătoșea pe cei bolnavi. Când tatăl ei era pe moarte, și-a sacrificat propria viață pentru el și a fost transformată în Avalokitesvara (un bodhisatva care însumează compasiunea tuturor înfățișărilor lui Budha; bodhisatva este un om sfânt care tinde spre iluminare, în beneficiul celorlalți, bazat pe compasiune).

 

Am urcat apoi la etaj, pentru a ajunge pe platforma din spatele templului., dominată de capul lui Budha. Scene din viața sa apar pe uriașul cap.

De sus, se desfășoară o frumoasă panoramă a curții templului și a orașului.

Ce am mai văzut în celelalte pavilioane ale templului?

Unul dintre cei Patru Bodhisatva ai Budhismului chinezesc, Manjusri, este așezat în Pavilionul Manjusri. El călărește un leu verde, întruchipare a puterii și ține în mână sabia înțelepciunii, cu care înlătură toate grijile. Manjusri îi conduce pe acei bodhisatva care îl însoțesc pe Budha.

Pavilionul lui Budha Medicul îl adăpostește pe acesta, flancat de cei doi bodhisatva ai Soarelui și Lunii. Impreună, ei formează Treimea Zeilor Tărâmului Pur din Est. Acest Budha mai este cunoscut ca Budha Tărâmului Pur din Est sau Doctorul Atotputernic. El a făcut 12 jurăminte puternice pentru a-i scăpa pe oameni de suferințe și boli. Lângă ei se află statuile, în armură, ale celor 12 Generali Cerești, care corespund celor 12 animale din zodiacul chinezesc.

In Pavilionul Bogăției Virtoase îl regăsim pe Sudhana, Copilul Bogăției. La nașterea sa în casa din Fucheng ar fi apărut multe bogății, de aceea i s-a dat acest nume. El a fost interesat însă doar de bogățiile spirituale. Sub îndrumarea lui Manjusri a făcut un pelerinaj în sud, pentru a-i găsi pe cei 53 de maeștri spirituali de la care a învățat, înainte de a atinge iluminarea.

Să nu uit să vă arăt nelipsitul, din mănăstirile budhiste, pește din lemn. Acesta este simbolul stării de trezie (deoarece peștele nu doarme niciodată), care amintește călugărilor să se concentreze asupra sutrelor. Acest pește poate fi văzut mai ales în templele budhiste din China, Japonia și Coreea. El este de două tipuri: cel originar, chiar în formă de pește și cel mai modern, care este rotund, reprezentând un pește stilizat (l-ați mai văzut în fotografii aici, pe blog). Peștele este deci un instrument de percuție, care îi ajută pe călugări să țină ritmul la recitarea sutrelor dar servește și ca un gong, pentru a-i chema la masă, lecturi sau recitare a sutrelor.

Aici, la Donglin, călugărul budhist Hui Yuan, împreună cu 123 de discipoli, a pus bazele Sectei Lotusului, fiind considerat fondatorul Budhismului Tărâmului Pur. Și el are dedicat un pavilion.

Cred că v-ați convins că, deși a costat cam scump, a meritat să facem atâta drum ca să vedem acest templu mai altfel decât altele!

P.S. Era să uit! Inapoi, două femei binevoitoare – cu care am reușit să ne înțelegem cumva – ne-au dus până la stația de autobuz și ni l-au indicat pe cel potrivit. Refăcând drumul în sens invers, am văzut că, de fapt, șoferul de taxi nu ne-a plimbat prea mult…

The Unusual Donglin Temple From Zhujing, Dedicated To Guanyin, The Goddess Of Compassion

This over 700 years temple, in Donglin, as unusual in comparison with other Chinese temples you may see and which look more or less the same, needs a longer journey. Take metro line no.1 and descend at Lianhua Rd. Station, where you can catch a bus…if you manage to identify it! If not, be prepared to take a taxi. Be aware that the cost is 214 RMB (there are over 50 km to the temple from the metro station). I was cheated by what I read on internet: one tourist wrote that the taxi is 30 RMB, which was not true!

Nevertheless, don’t let this make you to avoid the temple. This is really a very interesting one, with an unusual architecture and 3 Guiness records (so does the internet write, even if I incline to consider they are some kind of national records).

Take a look to the pictures, to see what an interesting place this is, and make your own research on internet.