Am venit in Shkoder din Ulcinj, fiindca stiam ca in ziua in care vom traversa toata Albania, de la nord la sud, nu vom avea timp sa vizitam nimic in oras. Nu este nevoie de viza pentru Albania si nici nu se mai plateste nici un fel de taxa, daca esti cu masina. Albania doreste sa atraga cat mai multi turisti, folosindu-se de litoralul sau minunat dar si de localitatile interesante din interiorul sau, precum Gjirokaster, Kruja, Berat. Pentru amatori, exista si o multime de situri arheologice valoroase precum Apollonia, Butrint, Fenique, etc.

Aflat in partea de nord-vest a Albaniei, Shkoder e un oras mic (cca. 90000 locuitori) care nu te-ar atrage daca nu ar avea cel putin doua obiective interesante: castelul Rozafa si podul de la Mes.  Orasul este asezat la unirea raurilor Buna cu Drini. El se numeste Skhoder sau Skhodra, iar in italiana, Scutari, provenind din lat. “scutari”, adica “cei care fac scuturi”.

Fondat de iliri in secolul al IV-lea i.e.n., a devenit capitala regatului pe la mijlocul secolului urmator. Apoi, a urmat soarta zonei, fiind stapanit de catre romani (care il cuceresc in 168 i.e.n.), sarbi (evul mediu), bizantini (pana in 1474), otomani, muntenegreni si, din 1916, Austro-Ungaria.

Intrarea in oras, venind dinspre Ulcinj, Muntenegru, se face pe un pod nou. Rozafa se vede de departe, chiar deasupra podului. In apa, acele dispozitive ciudate de pescuit, vazute si in Ulcinj, aici parca mai modernizate.

Orasul, chiar in partea sa centrala pe care am vazut-o noi, este un amestec de blocuri noi, viu colorate si case vechi, traditionale. Nu putine sunt si blocurile din perioada socialista, foarte asemanatoare cu cele de la noi.

Chiar in centrul orasului, uimeste pentru ca nu stii cine ar putea fi clientii sai, un hotel de 5 stele, Grand Hotel Europa! In fata sa trag limuzine de lux.

Tot acolo, doua moschei noi, Sheikh Zamil Abdullah-al Zamil, construita in 1995 si cealalta, cu un nume pe care nu l-am aflat, ambele in stil turcesc. Imediat in apropiere, o a treia moschee, cu peretii frumos pictati cu motive musulmane. Nu lipsesc nici bisericile crestine, deoarece cam 40% dintre albanezi sunt crestini.

Ca in orice oras care se respecta, mai multe banci iti ofera posibilitatea de a schimba bani. Daca gasesti un bancomat care sa-ti accepte cardul, foloseste-l, pentru ca multe accepta doar carduri albaneze. In Shkoder am folosit un card Maestro (de salariu, in lei) si a fost in regula dar la Ksamil, bancomatul accepta doar Visa electron si carduri albaneze. Pentru 100 RON puteti primi 3200 lek, iar pentru 100 euro, 13900 lek, pe care ii veti cheltui cu greu!

Ceea ce pare a fi caracteristic circulatiei in orasele albaneze, sunt o gramada de giratorii micute, de care nici nu-ti dai la inceput seama. Trebuie sa le iei insa in serios fiindca sunt destul de multi politisti peste tot…Nu ne-a oprit nici unul in toata Albania, iar daca am avut nevoie de ajutorul lor, ni l-au dat.

In rest, e un oras normal al vremurilor noastre. Oamenii se grabesc la treburile lor sau lenevesc la terase. Femeile sunt imbracate modern, nici macar cele in varsta nu poarta val, cum ma asteptam. Albania a pornit cu fermitate pe drumul modernizarii dupa anii ’90 si se pare ca, desi a avut si ea o perioada romana, zicala “festina lente” (grabeste-te incet) ii este necunoscuta…Se vede asta in ritmul constructiilor (peste tot se ridica case/blocuri noi) si al modernizarii soselelor. Ne-au luat-o deja inainte in sectorul asta, as zice. Una peste alta, prima impresie despre Albania a fost una buna, mi-a linistit eventualele temeri pe care le-as mai fi avut…