We pass by the tiny island Sveti Stefan known for the celebrities who were coming here in time: Sophia Loren, Monica Vitti, Kirk Douglas, Claudia Schiffer and many others. At the beginning, it was only a fisherman village but during the 15th century a local family, named Pastrovici, begun the construction here using, according local legends, a treasure captured from the Turks. Now it is a luxury resort.

From the outskirts of Budva we begun to climb the road to Cetinje, for 25 km. Again, wonderful views toward the sea.

Cetinje was the capital of Montenegro for five centuries. The founder of the town is Ivan Crnojevic, a ruler, bishop, poet and thinker, a true Renaissance man! Cetinje offers many objectives but we were already late, and the museums were closed. Nevertheless, we located the Vlaska Church (1450), and the sites of some former embassies (Bulgaria, Serbia, Imperial Germany), which appeared after the recognition of the Montenegro independence (1878); England, France, Italy and Russia had also embassies there. We also saw Biljarda (1838), a royal residence, Nikola’s Palace (1863), and Crnojevic Monastery (1484) where the monk Macarie published the first books with cyrillic characters, between 1494-1496.

De la Ulcinj la Cetinje sunt cam 70 de km de drum muntos, care urca si coboara, dezvaluind ici si colo cate o priveliste spre intinderile de ape ale Lacului Skadar mai intai, apoi spre albastrul inchis al Adriaticei.

Trecem si pe langa mica insula Sveti Stefan, legata de continent printr-un istm nisipos, cu o plaja pe o parte si pe alta, la care am avut o tentativa de a ajunge, dar ne-am lasat pagubasi din cauza aglomeratiei. Erau atatea masini si nici un loc de intors, blocaje de circulatie, caldura…Insula este celebra (si foarte scumpa) pentru ca aici locuiesc, din cand in cand, glorii ale cinematografiei mondiale, precum Sophia Loren, Monica Vitti, Kirk Douglas s.a. Initial, un mic sat pescaresc, incepand cu secolul al XV-lea incepe sa se transforme, luand aspectul unui centru medieval. Legendele locului vorbesc despre o familie Pastrovici, care a inceput sa construiasca, folosind o comoara capturata de la turci. Intre 1954-1957 si ultimii locuitori au fost stramutati, locul transformandu-se intr-o statiune de lux.

Curand ajungem in periferia Budvei si incepem sa urcam spre Cetinje. Desi e dupa-amiaza tarziu, drumul e intens circulat. De la Budva la Cetinje sunt 25 de km. Tot acolo se poate ajunge de la Podgorica, in 20 de minute. Ca peste tot in Muntengru, lipsesc indicatoarele pe care ti se comunica cati km mai sunt pana intr-o anumita localitate, precum si parcarile laterale –  necesare in punctele de belvedere. Am intregistrat in goana masinii multe peisaje demne de o fotografie dar n-am putut opri in siguranta pentru a o face, decat cu rare exceptii.

Cand, in 1499, turcii au cucerit capitala statului Zeta, aceasta s-a mutat la Cetinje. Fondatorul sau este Ivan Crnojevic, ultimul conducator al statului medieval Zeta. Timp de 5 secole, Cetinje a fost capitala Muntenegrului istoric.

In centrul orasului, vedem mai intai Biserica Vlaska construita in 1450 de ciobani (numiti aici vlasi), pe locul unei mari necropole. De-a lungul timpului ea a fost reconstruita si renovata de mai multe ori, varianta pe care o vedem astazi datand din 1864.

Case mici, cu un nivel, renovate si zugravite atragator, multe adapostind mici pravalioare sau cafenele, puburi, etc., ne dau o idee despre cum arata orasul-capitala.

Numeroase state aveau aici ambasade, precum Anglia, Franta, Rusia, Bulgaria, Italia. Ele au aparut dupa recunoasterea independentei statului Muntenegru, in 1878.

Ajungem la una din cele mai cunoscute cladiri din oras, Biljarda, fosta resedinta a lui Petar II Njegos. Acesta a fost nu doar conducator al statului, ci si episcop, poet si  ganditor. Constructia dateaza din 1838 si este astazi muzeu. Intrarea costa 3 euro dar muzeul era inchis, asa cum au fost toate obiectivele din oras pe care le-am vazut doar pe dinafara, ora fiind deja tarzie.

In apropierea sa, Manastirea Crnojevic, despre care aflam de pe o tablita explicativa ca a fost construita in 1484 de catre Ivan Crnojevic, din dinastia cu acelasi nume. Aflat in exil in orasul italian Loreto, unde a vizitat o manastire inchinata Sfintei Maria, a promis ca daca se va intoarce in tara sa, ii va inchina si el o manastire, ceea ce a si facut. Spre sfarsitul vietii sale l-a preocupat un proiect important, infiintarea unei edituri. Visul i-a fost implinit de succesorul sau, care a cumparat o tipografie de la Venetia si a stramutat-o la Cetinje. Aici, calugarul Macarie si-a tiparit primul Octoih cu caractere chirilice, urmat de alte patru carti, care au insemnat inceputul tipariturilor in sudul Balcanilor.

In parculetul din apropiere se afla si un monument inchinat intemeietorului orasului, la aniversarea a 500 de ani de existenta. Ivan Crnojevic este descris ca un om al Renasterii, cultivat, cu un caracter nobil, un fin cunoscator al artelor si un politician indraznet.

In acelasi perimetru, Palatul lui Nikola, a fost ridicat in 1863 de catre printul cu acelasi nume, pentru printesa Darinka, vaduva lui Danilo. Dupa 4 ani, el si-a mutat resedinta de la Biljarda in noua constructie. In 1871 doua aripi laterale au fost adaugate, impreuna cu intrarea principala. In 1910 palatul a fost iluminat electric. O data cu capitularea Muntenegrului, la sfarsitul primului razboi mondial, functia palatului a fost suspendata. In prezent el adaposteste un muzeu de istorie.