Poate cel mai așteptat oraș de pe traseul nostru de vizitare, Marrakesh (sau Marrakech) reprezintă, alături de Fez, tot ceea ce poți vedea mai interesant pentru cultura marocană. Spre deosebire de celelalte orașe în care am fost până acum, Marrakesh este un oraș berber, care a fost și încă este capitala triburilor berbere din Munții Atlas. Sclavii, aurul și fildeșul, aduse de caravane, erau bogățiile care se negustoreau aici.

Supranumit Orașul Roșu, nume luat de la vechile case din lutul cărămiziu specific locului, acesta este orașul almoravizilor, care l-au întemeiat în anii 1062-1070. Primul din această dinastie, Youssef Ben Tachfine a înființat aici un tsar, adică un oraș fortificat, care cuprindea o tabără și o piață. Culoarea cărămizie poate fi văzută și la clădirile moderne (inclusiv la hotelul la care am stat), fiind păstrată intenționat pentru a respecta tradiția. Intre anii 1122-1123, Ali ibn Yusuf a ridicat zidurile care înconjoară medina. Deși, în timp, Marakesh a fost depășit de Fez, el a redevenit capitală imperială în secolul al 16-lea (1521), când sultanii saadieni au adăugat la zestrea sa arhitecturală alte clădiri minunate, precum Palatul El Badi și Mausoleul care adăpostește Mormintele Saadiene.

Orașul numără în jur de un milion de locuitori. El se află la 327 km de capitala Rabat și este cea mai importantă dintre capitalele imperiale marocane. După cum ne-am obișnuit deja, găsim în Marrakesh medina, Orașul Vechi, înconjurat de ziduri și Orașul Nou, dezvoltat de francezi la mijlocul secolului al 20-lea.

Marrakesh, Orașul Roșu

Croit ca un oraș modern, cu bulevarde largi (unele chiar cu câte patru benzi de circulație pe sens!), arhitectură mai deosebită ca în celelalte orașe vizitate până acum, Marrakesh este un important centru de conferințe/întâlniri internaționale. Dacă adăugăm și numărul mare de turiști, înțelegem atmosfera sa cosmopolită.

Sunt multe locuri interesante de văzut, mult mai multe decât am putut cuprinde în cele două zile cât am stat aici, din care una am dedicat-o unei excursii opționale. Sigur, aș fi putut, eventual, renunța la ea dar Volubilis, Agadâr și Quarzazate au fost motivul pentru care am venit în Maroc!

In turul de oraș, am admirat de la geam abundența de verdeață (față de alte orașe), m-am bucurat să văd mereu părți din zidurile înconjurătoare ale orașului și m-am simțit parcă răcorită de apa jucăușă a fântânilor.

Cazați la Diwane Hotel, ne aflam în Orașul Nou, în cartierul Gueliz, despre care se spune că ar fi cel mai frumos din oraș, la 1.5 km de centrul vechi.

Diwane Hotel, Marrakesh

Obiectivele vizitate (care apar cam în toate tururile, indiferent de agenția organizatoare) au fost: Grădinile Menara, Moscheea Koutoutubia, Mormintele Saadiene, Palatul Bahia, soukurile dintre zidurile medinei și Grădinile Majorelle.

Grădinile Menara au intrat în zestrea orașului în secolul al 12-lea (1130) datorită unui sultan din dinastia almohazilor. Apoi, în 1578, sultanul saadian Abu Abdallah al-Qaim a cerut construirea unui pavilion care avea în vârf un far (menara), care a dat numele grădinii. Și acest pavilion a fost înlocuit cu altul, la mijlocul secolului al 19-lea. Este forma care a ajuns până la noi. In fața pavilionului, un bazin rectangular, de fapt un rezevor de apă, oglindește uneori Munții Atlas din fundal. In jurul bazinului, parcul este format mai ales din măslini. Flori nu prea sunt, așa cum m-aș fi așteptat. Ca și în Grădinile Fin din Kashan (Iran), așteptarea a fost prea mare și grădina m-a dezamăgit… Câțiva vânzători de suveniruri încearcă să profite de prezența turiștilor, pentru a vinde câte ceva.

Grădinile Menara, Marrakesh

pavilionul din Grădinile Menara

Moscheea Koutoutubia sau Kasbah Mosque nu poate fi vizitată în interior, așa că ne-am plimbat puțin doar în parcul din jurul său și am privit-o pe dinafară. Lăcașul a fost terminat aproximativ în anul 1150, sub domnia lui Yacoub el Mansour. Minaretul său, înalt de 70 m, este cel mai vechi dintre cele trei minarete din lume, rămase de pe vremea dinastiei almohade. Numele provine de la cuvântul “koutub“, însemnând “carte”. Inițial, aici a existat o piață de cărți. Koutubia a servit drept model la construirea Catedralei Giralda din Sevilla.

Un parc nu prea mare, cu alei largi, înconjoară moscheea. Trăsuri cu cai, frumos împodobite, își așteaptă mușteriii, să-i plimbe prin împrejurimi. Figurile pitorești ale vânzătorilor de apă colorează peisajul.

Moscheea Koutoubia și parcul înconjurător

Ce ziceți? Vă place la Marrakesh? Și încă n-ați văzut totul!

Marrakesh, Oh, Marrakesh!

Together with Fes, Marrakesh represents the best of Morrocan culture and therefore it was eagerly expected. Even if we were there for only a full day, we managed to see a lot in our city tour.

We stayed at Diwane Hotel not very far from the old center. It was a nice hotel surrounded by modern buildings and not very far from a mall.

Marrakesh or the Red City how it is nicknamed, is a berber city, the only total berber city in the country. The Almoravids founded the city in 1062-1070, by starting with a tsar, that is a fortified settlement, cimprising a military camp and a market. During the 12th. century the walls surrounding the medina were errected. They are pretty well preserved.

Once, Fes took the place of imperial city but, after a time, in the 16th. century, Marrakesh became again imperial capital, under the Saadians.

Like the other capitals, Marrakesh has a medina, the Old Town, and a New Town, constructed by the French, in the 20th. century.

During our tour we visited the Menara Gardens, Koutoubia Mosque, the Saadian Tombs, Bahia Palace, the souks in the medina, and the Majorelle Gardens. I will describe here the first two, dedicating separate posts for the others.