Cum tot ceea ce ne place are un sfarsit, iata ca a venit vremea sa parasim aceasta tara, care ne-a daruit atatea amintiri frumoase si care ne-a invatat atatea lucruri noi! Locuri pe care nu credeam ca le voi vedea vreodata “pe viu” imi sunt acum familiare si, cand le vad la TV pot spune “am fost si eu acolo”.

Ultimele cuvinte si fotografii din acest periplu vor fi despre aeroportul Indira Gandhi, din Delhi. Am avut o oarecare strangere de inima la inceput deoarece retinusem descrierea facuta de Imperator pe blogul sau, care nu era deloc imbietoare…Cu putin timp insa inainte de a pleca am vazut pe internet ca la 3 iulie 2010 se inaugurase Terminalul 3, foarte modern si “in pas cu lumea”. Am respirat usurata…

Conform statisticilor, acest terminal poate gestiona 46 milioane de calatori pe an si este considerat al 8-lea, ca marime, din lume. Cladirea, realizata din otel si sticla, este acum cea mai mare cladire publica din India.

Cand am ajuns in decembrie in sala destinata Sosirilor, iata ce am vazut:

sala de Sosiri de pe Aeroportul Indira Gandhi, Delhi

Foarte decorative aceste “mudre“, gesturi simbolice facute cu mana, care insotesc recitarea imnurilor si a mantrelor. Mudrele sunt legate de hinduism si budhism, sunt folosite si in yoga si dansul clasic indian. Cred ca mudrele reprezentate la aeroport se leaga de acesta din urma. Ele pot reprezenta zei, zeite, cele patru caste, cele noua planete, rauri, animale, etc. Dincolo de semnificatii insa, efectul estetic este asigurat.

Daca la sosire nu am zabovit pe aeroport mai mult decat timpul necesar pentru a prezenta pasaportul si a ridica bagajul, nu la la fel s-a intamplat insa si la plecarea din India.

Zborul nostru Turkish Airlines avea plecarea la ora 5.10, asa ca ne-am prezentat la aeroport cu cele 2-3 ore regulamentare, inainte. La inceput totul parea in regula. Apoi, lucrurile au inceput sa se agite. Se formau cozi la diverse ghisee, mereu schimbate, iar tinerele care le deserveau pareau foarte derutate. Dadeau cu greutate informatii. In cele din urma, am aflat ca, din cauza furtunilor de zapada din Europa, avionul nu a putut pleca la timp din Istanbul si ca va sosi abia in jurul orei 10. Ni s-au distribuit pachete cu apa plata si sandwich-uri si ni s-a cerut sa asteptam. Oamenii, obositi de nesomn, luau insa cu asalt ghiseele pentru a afla cu ce pot inlocui legaturile pierdute de la Istanbul.

Noua ni s-a spus ca trebuie sa ramanem peste noapte in Istanbul si ca abia a doua zi dimineata puteam pleca mai departe, prin Praga. Destinatia noastra era Budapesta, unde ne astepta cineva cu o masina, pentru a ne duce la Timisoara…Dupa mai multe insistente si amanari cauzate de indienii care intrau in fata, netinand seama de rand, am reusit si noi sa aflam ca ar mai fi si un avion al companiei Malev dar nu ni se puteau da locurile pentru el…

Cat timp am stat insa pe aeroport, am putut sa ma plimb putin si sa fac cateva poze.

Intr-un alt hol am gasit o alta opera de arta, langa care citim ca apartine artistului Satish Gupta si se refera la Surya, un simbol al cunoasterii, iluminarii si justitiei, privind timpul, spatiul si ordinea universala. Surya sau Zeul Soare reprezinta un tribut adus spiritului Indiei.

Daca la venire avionul a fost foarte aglomerat deoarece veneau acasa, de sarbatori, indienii care lucrau in Europa, acum fiecare a avut la dispozitie doua scaune, asa ca zborul a fost mai usor.
Pe aeroportul din Istanbul, cei de la Informatii au facut cu greu fata colegilor nostri de zbor care, fiecare, dorea sa plece cat mai repede in alta directie! Pana la urma, lucrurile s-au rezolvat “la mustata” si cu sireturile desfacute ( a trebuit sa le scot din cauza capselor) si alte obiecte din rucsac in mana (nu mai aveam timp sa le aranjez fiindca imbarcarea era gata, ne asteptau pe noi), am intrat triumfatori in avionul companiei Malev, care avea sa ne duca, in doua ore la Budapesta.

A fost unul dintre zborurile cele mai frumoase: intr-un avion de 120-130 locuri am fost cam 25-30 de calatori, ne-am intins picioarele pe alte doua locuri si am admirat apusul soarelui cu care am mers, practic, in paralel, de la Istanbul pana la Budapesta.

Iesiti din aeroport, am dat cu nasul de ger si zapada. Scurta noastra vacanta la soare, se incheiase…

Maharaja si Maharani s-au întors acasă

La sfarsit, as incheia cu un citat care mi s-a parut potrivit pentru a ilustra ceea ce vi-am povestit despre India in postarile mele: “India a fost mama rasei noastre si sanscrita, mama limbilor europene. Ea a fost mama filosofiei noastre, mama – prin arabi – a matematicii noastre, mama – prin Budha – a idealurilor inmanunchiate in crestinism, mama – prin comunitatile satesti – a autoguvernarii si democratiei. Mama India este, in multe feluri, mama noastra, a tuturor.” (Will Durant, scriitor si istoric american)

Va multumesc tuturor celor care, prin intermediul blogului, ati calatorit impreuna cu mine in aceasta lume colorata si vie a Rajahstanului!

In the end, a quote which I found very proper to ilustrate what I showed you in my posts:

I thank you to all of you, who traveled with me – by means of my blog – in this colorful and lively world of Rajahsthan!