De câțiva ani am deprins obiceiul de a petrece o săptămână în Grecia, în septembrie. Evităm astfel căldura prea mare (pe care nu o mai prea suportăm), aglomerația (care nu ne place) și mai putem face baie în mare, apa având încă o temperatură plăcută.

Aleg mereu o altă destinație, peninsula Pelion și insula Thassos (unde am fost de câte două ori) fiind excepțiile care întăresc propria mea regulă.

Așadar, anul acesta alegerea mea a fost insula Ammouliani, singura insulă a zonei de nord a litoralului grecesc, cunoscută ca Halkidiki. Deși românilor le este foarte familiară această destinație, prin nenumăratele stațiuni prin care se risipesc, Ammouliani este încă relativ puțin cunoscută. Eu am descoperit-o întâmplător, căutând pe net niște fotografii. Mi-a plăcut ce am văzut, am reținut informația că este un loc predestinat parcă pentru liniște și relaxare, așa că decizia a fost simplu de luat: anul acesta, în septembrie, plecăm la Ammouliani!

Insula se află între brațul Sithonia și Peninsula Athos, la o distanță de 2 mile marine de țărm. Se poate ajunge acolo doar cu ferry, din satul Tripiti. Asta înseamnă că, după ce am trecut prin Serbia și Macedonia de Nord, intrând în Grecia pe la Evzoni, am luat-o pe Egnatia Odos, de pe care am coborât la Rentina, coborând spre sud, în direcția Ouranapoli.

Transferul durează maximum 15 minute și costă 2.50 euro/persoană și 10 euro/mașină de până la cinci locuri.

Inițial, teritoriul insulei a aparținut călugărilor de la Mănăstirea Vatopedia, de pe Muntele Athos, care aveau aici livezi întinse de măslini. In anii 1922-1925 refugiați greci din Asia Mică au venit aici căutând adăpost și un loc unde să se așeze. Acesta le-a fost oferit de către călugări (la fel cum s-a întâmplat și în cazul satului Ouranapoli).

In present, în Ammouliani – singura așezare de pe insulă – trăiesc cam 650 de locuitori care, în marea lor majoritate, trăiesc din turism și cultivarea măslinilor.

Satul are un aspect îngrijit, cu case frumoase dar fără prea mult teren în jur. Nu lipsesc însă leandrii și Bougainvillea, precum și alte flori.

Pescărușii se ceartă în fiecare dimineață, anunțând o nouă zi însorită. Asta, când nu se plimbă pe micile plaje aflate la capătul câte unei străzi.

Sunt multe pensiuni și mici hoteluri, iar pe cele două străzi mai animate din preajma portului se înghesuie taverne, cafenele, clătitării și mici magazine de suveniruri.

In seara de 15 septembrie s-a desfășurat în port o serbare mare, un festival al peștelui, ne-a spus gazda noastră, invitându-ne și pe noi. După discursul primarului și al unui preot bătrân, care am avut impresia că reitera venirea pe insulă a refugiaților, a început muzica – în care mi s-a părut că disting acorduri orientale ale locurilor lor de baștină – și s-a încins dansul. La mesele lungi în jurul cărora erau așezați sătenii, s-a dus pâine și pește.

In weekend, pe insulă vin mulți greci de la Salonic și din împrejurimi și atunci plajele și tavernele se animă… Duminecă seara, ultimul ferry îi culege pe petrecăreți și Paradisul își revine.

In Ammouliani și mai ales în această perioadă a anului nu prea ai ce face, în afară de plajă. Așa că, mi-am umplut trolerul de cărți…

Plaje sunt însă destule dar despre ele, data viitoare.

If It’s September, It’s Greece!

Some years before, we started to go to Greece only un September. We escaped the crowd, the hot weather, and the waters are still warm for bathing.

Every year I chose a new destination (there were exceptions too: Thasos Island and Pelion Peninsula) so, when I saw some photos on the internet, I said: be it Ammouliani Island this year!

This is a small island, between Sithonia arm in Halkidiki and the Athos Peninsula. You can go there only by taking the ferry un Tripidi village. The transfer costs 2.50 euro/person and 10 euro/per a car up to 5 places. The schedule is on internet.

Be warned! This is a place to relax and calm down. No busy night life.

There are 30 beaches around the island, so plenty to visit! Some of them are empty but there are also beaches with a taverna and sun beds and umbrellas.