Hue, un oraș cam de mărimea Timișoarei, aflat la 700 km sud de Hanoi și 1100 km nord de Ho Chi Minh, este reținut în memoria contemporană datorită a două momente importante din istoria sa.

Primul, este acela că orașul a fost, timp de aproximativ 150 de ani, capitală a Viet Namului (în timpul dinastiei Nguyen), din această perioadă rămânând mărturie Citadela cu Orașul său interzis, mormintele regale și numeroase pagode și mănăstiri.

Al doilea moment este Bătălia pentru Hue sau Asediul orașului Hue, cea mai lungă și sângeroasă bătălie (31 ianuarie-2 martie 1968) din istoria războiului american în Viet Nam, soldată – pe lângă pierderea de vieți omenești – cu distrugerea orașului în proporție de 80%.

La Hue am stat în centrul orașului, pe lângă Râul Parfumat, așa că am văzut imediat că arhitectura oarecum haotică nu era prea diferită de cea din Hanoi.

Râul Parfumat (Huong, în vietnameză) are o lungime de 80 km și curge între păduri, livezi și grădini, aducând cu el un aer proaspăt, înmiresmat, de unde îi provine și numele. El înconjoară practic orașul, curgând încet deoarece este aproape de nivelul mării.

Câteva clădiri moderne, fără un stil bine definit, unele cu magazine nu prea mari la parter, case mai vechi și înghesuite (mai ales pe străzile laterale), nelipsitele mici altare și o circulație intensă (nu chiar ca în Ha Noi!), par să definească orașul.

Hue are atâtea de oferit, încât n-am apucat să merg la Piața Centrală a orașului, Dong Ba, așa cum fac de obicei. Am văzut însă o mică piață improvizată, în apropierea Gării orașului.

Venind de la Da Nang, chiar imediat după intrarea în oraș, Minh – în același timp șofer și un foarte bun ghid vorbitor de limba engleză – mi-a arătat un templu cao dai și m-a întrebat dacă vreau să mă opresc puțin. Bineînțeles că am acceptat bucuroasă, fiindcă știam că nu voi mai avea ocazia să văd unul. Aici, în Hue, budhismul este susținut mai mult decât în alte părți din Viet Nam.

In esență, această religie monoteistă a apărut în 1926 și propăvăduiește non violența, venerarea strămoșilor, rugăciunea și…vegetarianismul. Ea are ca scop final eliberarea din ciclul naștere-moarte. Religia este un amalgam de idei, simboluri și practici, inspirate de alte religii și nu numai. Numele său, cao dai, are semnificația de ”cel mai înalt turn”, desemnând locul în care locuiește Dumnezeu.

Cam asta este ceea ce am reușit să văd din străzile orașului, în cele câteva zile de stat acolo, în restul timpului fiind ocupată cu obiective precise, despre care vă voi povesti în postările care urmează.

A Walk In Hue

I had not too much time to stroll on the streets in Hue, due to the great number of objectives I wanted to visit in a limited time.

I only saw a few streets in the central part of the town, as I lived there.

Hue has over 400000 inhabitants and was developed in the middle of Viet Nam, at 700 km of Ha Noi, and 1100 km of Ho Chi Minh (former Sai Gon).

A small local market and a cao dai temple were specific places I have been in my ”free” time.

I will tell you about the specific objectives I have visited in Hue in my next posts.