Dacă ajungeam în Stresa în a doua jumătate a lunii aprilie, accesul la Lacul Orta ar fi fost mult mai ușor. Așa, am mers cu un autobuz până la Omegna și acolo am avut noroc să găsim un vaporaș (bottello), închiriat de un grup de nemți. Am plătit tariful pentru noi doi, dus-întors (17.80 euro) și ne-am încadrat în programul nemților. Autobuzul din Stresa la Omegna a costat 2.70 euro/drum/persoană.

Ce face interesantă această excursie? In primul rând plimbarea pe lac în sine, fiindcă oferă priveliști plăcute ale coastelor înverzite care se prăvălesc în lac și ale caselor cochete, înveselite de flori. Apoi, o vizită pe micuța insulă San Giulio, cu mănăstirea sa benedictină de maici, unde este îngropat sfântul creștin și, nu în ultimul rând, o plimbare prin fermecătorul orășel Orta San Giulio, aflat vis-à-vis de mica insulă. De fapt, asta este ce am făcut noi.

Omegna, atestat din secolul al 4-lea, orasul cu 15000 locuitori, aflat în partea nordică a Lacului Orta, nu este prea cunoscut turiștilor. Centru de partizani în al doilea război mondial și un  mic centru industrial acum, poate interesa turiștii doar pentru accesul la Lacul Orta. Asta, la prima vedere, fiindcă dacă ai timp suficient la dispoziție (ceea ce noi n-am avut), mai sunt și altele de descoperit.

De la stația de autobuz aflată lângă Biserica San Ambrogio, ne-am îndreptat, pe lângă clădirea Primăriei, spre lac.

Biserica, este una romanescă, din secolul al 10-lea. Clopotnița și fațada au rămas din clădirea medievală. iar interioruladăpostește mormântul sfântului protector al orașului, Sf. Vit și o piesă de altar pictată de Caravaggio în 1547. Asta am fi văzut, dacă biserica ar fi fost deschisă…

Palazzo della Comunita (Primăria), aflată în Piața Motta, datează din 1582. La parterul său se află un mic punct de informare turistică, din păcate închis și el.

In apropierea portului, se află un mic parc, Parcul Imaginației, dedicat memoriei scriitorului Gianni Rodari, născut în Omegna.

Străduțele mici, înguste, din jurul parcului, fac parte din orașul vechi.

Lacul este alintat de italieni cu porecla La Cenerentola, adică Cenușăreasa, fiindcă este mult mai puțin cunoscut dar nu mai puțin frumos decât Maggiore sau Como. De fapt, cred că localnicii nu se supără, dorind să aibă și ei un loc unde să fie mai puțin deranjați de turiști…

Incet, făcând fotografii în dreapta și în stânga, ne apropiem de Insula San Giulio și ne pregătim de coborâre. Liniștea aproape deplină caracterizează această oază de pace, care poate fi vizitată pe jos în mai puțin de o oră.

Se spune că mica insulă pe care ne aflam ar fi fost locuită cândva doar de șerpi și dragoni. San Giulio, un constructor de biserici din Grecia, este cel care i-a stârpit. El ar fi sosit aici în anul 390. Cum nici un pescar nu a îndrăznit să îl ducă cu barca pe insulă, sfântul și-a așternut mantia peste ape și a trecut pe ea. Cu o mână vâslea și cu cealaltă se lupta cu lighioanele, spune legenda. Apoi, a plantat copaci și flori și a construit o mică capelă, dedicată celor 12 Apostoli.

O nouă biserică a fost construită deasupra capelei, în secolul 9, iar în secolul 10 exista o structură fortificată (probabil un castel), care înconjura insula. Castelul se pare că a fost demolat în 1842 și înlocuit cu noul seminar (exista unul vechi, din 1582).

In 1976 basilica a fost transformată în mănăstire și aici trăiește acum cel mai mare grup de călugărițe benedictine din lume.

Intrăm așadar în mănăstirea construită în secolul 12, considerată cel mai important monument romanesc din regiune, care a avut drept model catedrala din Novara.

Interiorul, viu colorat, te ia prin surprindere. Fresce, mai vechi și mai noi, multe aparținând lui Carlo Borsetti, te fac să asculți explicațiile ghidului. Altarul este făcut din serpentin verde și putem admira și un valoros amvon romanesc, din secolul 12. La subsol, este înmormântat San Giulio.

Ieșim apoi, să ne plimbăm puțin pe insulă. Intr-o direcție drumul este marcat cu indicatorul “calea liniștii”, în cealalată, “calea meditației”. Din loc în loc, tăblițe cu textul scris în mai multe limbi, îți aduc aminte că te afli într-un loc de reflectare asupra vieții, asupra persoanei tale.

Ne întoarcem acum la bottello, pentru a traversa cei 400 m, spre principalul oraș de pe lac, Orta San Giulio. In sezon, există bărci care fac drumul dus-întors, din oraș pe insulă, prețul biletului fiind de 4.50 euro

What About A Trip To Lake Orta And San Giulio Island?

Orta Lake is less known than Maggiore or Como but as nice as they. We went there by bus, from Stresa (2 return tickets, 10.80 euro).

We found a boat, hired by a German tourist group, which took us from Omegna (the last station for our bus) to the little San Giulio Island, and then at Orta San Giulio.

There is a 12th. century Benedictine monastery on the tiny island. After your visit there, you can take a little walk on the island, the place were the biggest community of Benedictine nuns in the world, lives.