Am precizat deja, la începutul relatării călătoriei în Kefalonia, că de data asta n-am intenționat vizitarea acelor locuri “must see” de pe insulă, ci doar relaxarea în acel loc minunat aruncat de Dumnezeu în mare. De aceea, “ne-am făcut veacul” pe o mică plajă aleasă de noi, în apropiere de Sami, cu excepția unei singure zi în care am făcut o plimbare în circuit, cu mașina, prin partea de sud a insulei, ca sa-i surprindem atmosfera.

Această insulă ionică este una muntoasă, cu plajele mult sub nivelul șoselei principale care unește Sami de Poros și Argostoli (capitala), pentru a reveni la Sami după ce trece pe sub cel mai înalt vârf al insulei, Aenos (1628m).

Deși e o zi lucrătoare, șoseaua este aproape pustie. Soarele este arzător, deși suntem spre sfârșitul lui septembrie și cerul de un albastru profund, din acelea care dă bine în poze.

Despre satele prin care am trecut nu pot spune prea multe fiindcă, după cum știți deja, totul e “nou” aici {sunt foarte puține case tradiționale rămase întregi), ele fiind reconstruite dupa marele cutremur care a distrus tot! In plus, față de alte insule pe care am fost, în Kefalonia mi s-a părut că sunt mult mai puține flori!

Coastele sunt împădurite în mare parte și marea se vede undeva, jos.

Am avut și o surpriză neplăcută, care mi-a dovedit că omul este în general nepăsător la binele Naturii nu doar la noi…Iată ce am văzut chiar sub șosea, într-un punct unde am oprit să fac o fotografie panoramică:

Voi puncta doar câteva dintre locurile în care ne-am oprit pentru a face poze cu zoom-ul, de pe șosea.

Intre ele, Katelios, un sat aflat în golful cu același nume, la 32km distanță de capitala Argostoli, este o zonă cunoscută pentru existența broaștei țestoase Caretta. Pe plaja de acolo ființează un centru de protejare a ei.

Mai încolo, mi-a reținut atenția și am oprit puțin să vedem mai îndeaproape un monument aflat într-o curbă amplă, chiar pe marginea șoselei. Suntem în satul Pastra (altitudine 280 m, maxim 200 locuitori), al cărui nume provine de la cel al primei familii care s-a așezat aici. Ce mi-a atras atenția este monumentul din oțel, dedicat insularilor care și-au pierdut viața în luptele din cel de-al doilea război mondial.

După câțiva kilometri ne întâlnim cu o legendă a insulei: Mănăstirea Maria a Șerpilor, din Lagouvardos. Se spune că prin anii 1200, apăreau între pietrele clopotniței mănăstirii niște șerpi mici, având o cruce neagră pe cap și pe limbă. In vremea raidurilor piraterești și a atacurilor turcești, multe călugărițe au fost violate și ucise. De aceea, când pirații au încercat să cucerească mănăstirea, călugărițele au fugit și s-au rugat Fecioarei Maria. O mulțime de șerpi au apărut parcă de nicăieri și s-au interpus între pirați și mănăstire. Aceștia, îngroziți, au fugit. De atunci, șerpii apar în fiecare an, în data de 15 august, în jurul clopotniței. Ei au un comportament prietenos față de oameni și nu fac rău nimănui.

Mai departe, parapeții de piatră ai muntelui Ainos impresionează prin albeața lor, făcându-i să pară acoperiți de zăpadă. Mergând în direcția Argostoli, în dreapta ai muntele și în stânga numeroase drumuri coboară spre mare, unde în golfuri mai mari sau mai mici se întind numeroase plaje.

Mai sunt doar 7 km până la Argostoli și, în satul Peratata, pe un deal din dreapta drumului vedem ruinele Castelului Sf. Gheorghe. El a fost ridicat de bizantini în secolul 12 dar cei care i-au dat forma de astăzi și au construit, în 1504, zidurile sale exterioare, au fost venețienii. Aici s-a aflat capitala insulei până în 1757 când s-a mutat la Argostoli.

Pentru a ocoli capitala, pe care nu aveam intenția să o vizităm, am ales un drum spre dreapta, care ocolea o parte din Laguna Koutavos. Șoseaua, în urcuș ușor, ne-a oferit puncte de belvedere spre Argostoli și spre Podul Drapano, care traversează laguna dar acum este dezafectat. Strecurându-ne printre stâncile unui micuț canion, ajunge, pe șoseaua lată care ne va duce înapoi, la Sami.

A Drive In The Southern Part Of Kefalonia

We did not visit”the must see” places on the Kefalonia Island, preferring some days for relaxation on a small beach we discovered not far from Sami.

Nevertheless, one day we drove around the main road in the Southern part of the island, which connects Sami to Poros, and then to Argostoli. Not entering the capital, we found a small road on the other side of the Koutavos Lagoon, and through a little canion we reached the broad, main road, which took us back to Sami.

There are very few old, traditional houses on the island, everything being destroyed during the 1953 earthquake. The villages have only new houses, and much to my surprise, less flowers then in other islands I have visited.

In this article I pointed to some interesting places like Katelios village, a place where Caretta turtles are protected, Pastra with an interesting monument representing a steel vulture, and dedicated to the patriots who died during WW2, Lagouvardos with the Monastery Mary of the Snakes, Peratata, former capital of the island, where the ruins of St. George’s Castle (built in the 12^th. century by the byzantines) are.