When I first arrived at Turku, 12 years ago, it was midnight and the snow was so big as in my childhood, in my own town. Turku is situated in the South-West of Finnland and it is the best winter port. I met here amazingly warm people, who warmed up my memories of the town. The oldest medieval castle in Finnland is to be seen here. I also loved the wooden structure, similar with those I have seen at Jurmala, in Latvia. Finnland is a place were I would gladly go again in a summer.

Am ajuns la Turku dupa ora 12 noaptea. Omoloaga mea astepta la aeroport si am plecat spre oras absorbind incet imagini cu nameti de zapada cum nu mai vazusem din copilaria mea. Deja la Helsinki, cand am schimbat avionul si a trebuit sa iesim din cladire, pentru a merge direct la avionul mult mai mic cu care am zburat spre Turku, am simtit cum poate sa muste frigul marelui nord.

Orasul l-am cutreierat a doua zi si in cele urmatoare, in masura in care am avut timp liber la dispozitie. Inainte insa de a va arata cate ceva, vreau sa spun ca, in mintea mea, Turku a ramas strans legat de Harriet, o tanara care lucra la Serviciul de Relatii Internationale a Abo Academi University. Ea mi-a aratat ce inima calda si cat de placuti interlocutori pot fi finlandezii. Contrar a ceea ce stiam (stereotip, desigur) despre cultura vestica, in care nu esti invitat in casa omului ci doar in oras, Harriet ne-a invitat intr-o seara acasa la ea. Patrez in amintire un cartier de case familiale, din lemn, situat langa o padure. In lumina becurilor, zapada scanteia. In casa era cald si prin peretele de sticla al livingului care da spre padurea aflata la nu mai mult de 5 m, am admirat brazii incarcati de zapada. Parea o poveste de Craciun, desi acesta trecuse deja. O cina grozava, pregatita de colega mea, a dus la achizitionarea unei retete pe care iata, dupa 12 ani inca o folosim in familie si pe care am numit-o….ati ghicit, Harriet’s Food! Asa imi amintesc eu Finlanda.

In Turku exista doua universitati fondate, ambele, din donatii adica bani privati! Atentie, nu este vorba despre cativa asociati care au infiintat un S.R.L.! Va puteti imagina asa ceva? Sau ca una dintre ele detine un tezaur in aur, donat de doi frati care si-au castigat averea in Yukon si care, neavand rude, au lasat-o universitatii? Va spune asta ceva despre dragostea pentru invatatura a finlandezilor? Mie da, fiindca i-am vazut la ei acasa, am stat de vorba cu ei si am inteles seriozitatea cu care isi privesc munca, fiecare dintre ei. Nu e de mirare ca au un standard de viata atat de ridicat. Cand am ales ca partenera de proiect Abo Akademi University habar nu aveam ca aceasta este o universitate de limba suedeza! Nu aveam pe atunci acces la internet si ma bazam pe alte surse pentru informatii. Dupa castigarea independentei, la Universitatea din Helsinki limba suedeza a fost abolita si astfel era nevoie de o unitate de invatamant superior care sa dea acces la educatie tinerilor de origine suedeza. Asta nu inseamna ca nevorbitorii de suedeza nu au acces daca detin un certificat de limba. Venind din Romania, unde probleme de acest tip ne framanta – in mod fals, dupa parerea mea – de multa vreme, lucrul mi s-a parut incredibil. Nu degeaba se spune ca a calatori inseamna, intre altele, a deschide ochii! Nu vreau sa va plictisesc cu observatiile mele oarecum profesionale asa ca hai sa va arat cate ceva din oras.

Orasul Turku a aparut la sfarsitul secolului al XIII-lea, fiind cel mai vechi din Finlanda. In limba finlandeza, “turku” inseamna “piata”, asta insemnand ca a fost, de la inceput, un centru comercial, fapt inlesnit de buna sa pozitionare ca port, in sud-vestul Finlandei. Tinutul a avut o istorie zbuciumata, legata de repetate lupte cu rusii din Novgorod sau cu suedezii. Orasul este asezat pe raul Aurajoki, numit in suedeza Abo. De aceea, suedezii au numit si orasul asa, cand l-au cucerit in 1229. Construirea cetatii a inceput in 1280. Arsa de rusi in 1318, intre 1509-1523 ea ajunge in stapanirea danezilor. Peste 200 de ani este randul rusilor sa ocupe teritoriul, intre 1713-1721. Zona va face parte din imperiul rus timp de un secol. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Turku a fost baza de submarine sovietice pentru Marea Baltica, aici aflandu-se si cel mai are port de iarna din zona.

Cetatea , construita la 1280 dupa cum spuneam mai sus, este cel mai mare castel medieval care a supravietuit in Finlanda. Se poate vizita zilnic intre 10 -18, contra sumei de 7 euro. In interior nu aveti ce vedea (ma refer la mobilier, de ex.), aici fiind gazduite diverse expozitii tematice sau spectacole. E interesanta insa de vazut arhitectura, mai ales cea renascentista a etajului superior.

In apropierea castelului se afla raul, cu Forum Marinum, muzeu maritim. In cadrul sau puteti vedea un vas de lemn cu trei catarge, construit in Franta in 1902 si destinat transportului de marfa spre America de Sud. A fost cumparat de Finlanda in 1930. Se numeste Siggyn dar finlandezii ii spun Suomen Joutsen, adica “lebada alba”. Mai exista aici un vas construit la Goteborg (Suedia) in 1887, cumparat de Finlanda in 1927 si transformat in muzeu din 1939. Daca sunteti posesorul unui Turku Card, aveti acces gratuit si la Castel si aici. Parerea mea insa este ca nu merita sa dati 21 euro pentru un card de 24 ore sau 28 euro pentru unul de 48 ore, intrucat Turku nu este un oras atat de mare ca sa nu poata fi vizitat cu piciorul si nici atatea muzee nu are. Cat priveste discountul oferit la unele magazine sau bonusul de la unele restaurante, s-ar putea sa nu vreti sa va numarati chiar printre clientii lor.

In piata centrala a orasului, numita Kauppatori, se afla Biserica ortodoxa, construita in 1838 de arhitectul Carl Engel (cu care ne-am intalnit si la Helsinki). Ea deserveste comunitatea rusa din oras.

Finlandezii au la dispozitie Turun Tuomiokirko, adica Catedrala construita in secolul al XIII-lea si dedicata Fecioarei Maria si Sf. Henry, primul episcop finlandez. Ea a fost reconstruita de mai multe ori datorita deselor incendii. Cel mai mare a fost cel din 1827 care a distrus buna parte din oras. Acesta este si motivul pentru care centrul orasului ne infatiseaza diverse stiluri de constructie.

Mie mi-a placut mai mult pe Dealul Universitatii si mai inspre periferie, unde sunt o multime de case de lemn. Vechiul Abo era in intregime din lemn. Ceea ce a ars la marele incendiu, a fost refacut in stil neo-clasic de catre arhitectul Engel. Aceste case imi amintesc de la cele de la Jurmala, din Letonia.

Stiu ca ultima fotografie e miscata dar am postat-o fiindca ilustreaza foarte bine stilul rusesc al structurilor de lemn.

La intoarcerea spre Helsinki am zburat ziua, asa ca am putut sa admir in voie peisajul “tarii celor 1000 de lacuri”. Intr-adevar, pe o zi senina de iarna, pe sub tine se perinda doar paduri si lacuri! Este un peisaj ciudat oarecum dar atat de odihnitor. Nu puteam decat sa ma gandesc ce frumos ar fi fost daca as fi strabatut acele paduri, vara…