Dacă ești călător, nu se poate să nu fi visat că vei ajunge cândva să vezi și tu Cinque Terre! Faptul că în program existau excursii la Cinque Terre și la San Gimignano, două destinații la care mă gândeam mai demult, a fost un imbold în plus pentru a mă înscrie la această excursie.

Așadar, am plecat dimineața devreme din Montecasino Terme pentru a ajunge la La Spezia la timp, pentru a prinde ferry-ul de pasageri care merge de-a lungul coastei, până la Monterosso al Mare, capătul celor Cinci Pământuri. El oprește în fiecare sat, mai puțin la Corniglia, care nu este așezată chiar pe mal.

Deplasarea între satele de la Cinque Terre se poate face cu trenul sau cu ferry, pentru drumeți existând și posibilitatea de a o face pe poteci de munte. Coasta se poate vedea într-o zi sau poți sta acolo două-trei zile pentru a o cerceta în detaliu. Mașina nu este recomandată datorită șoselei înguste și a lipsei posibilității de parcare în localități.

Așezările din zonă datează din secolul 10. Numele de Cinque Terre dat acestui ținut a apărut într-un raport din secolul 15, când zona era sub ocupație genoveză și un funcționar s-a gândit să le cuprindă pe toate într-o singură denumire. Pe atunci, locuitorii erau complet izolați, deplasarea făcându-se doar cu bărcile, pe mare. Oamenii trăiau din pescuit și puțina agricultură pe care o făceau pe coastele abrupte ale muntelui.

Cele cinci sate care compun obiectivul nostru de astăzi sunt: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare…sau invers, depinde dacă pornești din Levanto sau, ca noi, din La Spezia, cele două orașe de la extremități.

Aflate în nord-vestul Italiei, pe malurile Mării Liguriei, toate fac parte din Parcul Național Cinque Terre, fondat în 1999 și aflat în grija UNESCO.

In secolul 16, satele și-au întărit apărarea, construind fortărețe sau turnuri, pentru a lupta mai bine împotriva turcilor, care le atacau de pe mare.

Secolele 17-19 au însemnat un accentuat declin economic al acestui ținut. Situația a început să se schimbe abia în anii ’70, când s-a dezvoltat turismul.

De-a lungul vremii, scriitori precum Dante, Boccaccio, Gabriele D’Anunzio și Eugenio Montale au făcut cunoscută frumusețea locurilor.

La Spezia, cea mai mare și mai apropiată așezare, a fost punctul nostru de plecare. Localitatea are circa 100000 de locuitori. Portul său este cunoscut de multă vreme, mai ales de loc pentru comerț, în special cu mirodenii, de unde și numele (“la spezia” înseamnă în italiană, “mirodenie”). In secolul 13, bogata familie Fieschi a construit aici o cetate. In 1861 a fost construit un port militar, care servește și astăzi ca loc de exerciții, școlii de marină. Primii turiști au apărut în zonă tot în secolul 19.

Ne-am îmbarcat în ferry-ul care ne va duce până la Porto Venere, prima noastră oprire. Ajungem după numai 7-8 minute de la plecare. Impreună cu zona înconjurătoare, a intrat în patrimoniul UNESCO ÎN 1997.

Ne pregătim să debarcăm. De pe punte se vede Castelul Doria, construit în secolele 12-14. Se poate vizita zilnic (5 euro), între orele 10.30 – 18.30 Este un exemplu de arhitectură militară.

Strada principală se desfășoară paralel cu țărmul, urcând ușor. Ajungem pe ea pătrunzînd prin porțile orașului, construite în 1113. Casele care se țin strâns, una de alta, vopsite mai ales în culori de pământ sau dimpotrivă, culori vii, sunt caracteristice zonei și le vom întâlni peste tot. Porto Venere nu face parte din Cinque Terre dar asta nu-l face mai puțin interesant pentru turiști. La parterul caselor sunt mici prăvălioare cu de toate, restaurante, unele case sunt hoteluri.

La capătul străzii ieșim pe un platou și vedem înălțându-se pe o stâncă Biserica Sf. Petru, fondată în secolul 6. Locul se numește Palazzata. După ce o vizităm, ne întoarcem pe aceeași stradă și ieșim pe poarta cetății.

Suntem din nou în port, unde vedem șirul de terase care își așteaptă mușteriii.

După această vizită aș putea spune că Porto Venere rivalizează, într-un fel, cu Portofino, cel puțin la o primă vedere.

Din nou la bordul ferry-ului, ne îndepărtăm de port și, trecând chiar pe sub stânca pe care se află biserica unde tocmai am fost, ne îndreptăm spre primul sat din Cinque Terre, Riomagiore. Vom reveni, tot pe aici, la apusul soarelui.

Riomagiore se prezintă cu case din piatră, cu fațade colorate și o plajă cu pietricele. In sat se află două biserici, San Giovanni Battista (1340) și San Lorenzo (1338). In 1260 se construise aici și un castel. Inițial, satul era condus de nobili, apoi a intrat sub stăpânirea Republicii Genova. Se spune că plaja este locul de unde se poate urmări un frumos apus de soare. Nu pot confirma, fiindcă pe noi ne-a prins apusul la Porto Venere!

In continuare, trecem de Manorala, pe care o vom vizita la întoarcere și de Corniglia, unde nu se poate debarca. Este cel mai mic și mai puțin accesibil sat din Cinque Terre, fiind ridicat pe un promontoriu la 100m deasupra mării. Este un sat d etradiție agricolă, nu unul pescăresc și este vechi de pe vremea romanilor. Se poate ajunge totuți acolo urcând cele 382 de trepte ale Scării Ladarina sau cu un microbuz gratuit, din gară.

Curând ajungem la Vernazza, un mic sat pescăresc, fondat în anul 1000. Și aici au stăpânit o vreme genovezii (din 1276). Pentru protecția împotriva piraților, s-a construit în secolul 16 Castelul Belforte. Alături de terasele cu măslini, se ridică și Biserica Santa Margherita de Antiochia. Nici aici nu coborâm.

Debarcăm la Monterosso al Mare, cel mai vechi dintre cele cinci sate. Dealurile care îl înconjoară sunt locul unde se cultivă viță de vie, măslini și lămâi. Străduțele de lângă port și plajă sunt pline de magazine, restaurante, cafenele. Sunt mai mulți turiști aici decât în celelalte sate unde am oprit.

După prânz plecăm înapoi, spre La Spezia, nu înainte de a mai face o oprire, la Manarola. Satul este așezat pe stânci, la 70m deasupra mării. Biserica San Lorenzo de aici a fost construită în stil gotic liguric, în 1338. Se pot vedea bărcile trase la mal, în fața caselor (de unde lipsa locurilor de parcare pentru mașini), pentru a fi ferite de marea uneori potrivnică. Plajă și baie se face între stâncile de la intrarea în oraș. Aici a fost construită faimoasa Via dell’Amore, un drum de 1.6km, construit în 1920, care leagă Manarola de Riomagiore, unde se poate ajunge după o plimbare de cel mult jumătate de oră. Acum, drumul este închis datorită unei alunecări de teren, cauzată de ploile în exces. Va fi redeschis în 2024. Este un important punct de atracție pentru turiști.

You Have Never Dreamed Of Cinque Terre?

This post describes our day in Cinque Terre, a place about which every traveler dreams of.

That our itinerary included Cinque Terre and San Gimignano, convinced me to subscribe to this trip! So, I couldn’t wait!

We traveled by bus from Montecatini Terme to La Spezia, where we took a ferry for passengers to visit Cinque Terre.

The five villages were founded in the Xth. century but the collective name of Cinque Terre was mentioned for the first time in a report, in the XVth. century, when the place was under Genovese ruling.

Starting from La Spezia, the five villages are: Riomaggiore, Manarola, Vernazza, Coniglia, and Monterosso al Mare. We were on land only in Riomaggiore, Manarola, and Monterosso al Mare.

The tiny villages, with coloured stone houses and old churches (mainly XIVth. century), stay on the slopes and look toward the sea. All this zone is UNESCO protected.

One may visit Cinque Terre in one day, either by train or by ferry. But mark my advice: if you really want to see, sense and understand those places, plan 2-3 days.