Ca și cei mai mulți oameni și eu credeam că Basilica Sf. Petru este unica basilică papală, ea aflându-se pe teritoriul Vaticanului. Documentarea mi-a arătat însă că m-am înșelat: de fapt există șase basilici papale, patru în Roma și două în Assisi.

O basilică papală se numește astfel pentru că acolo doar Papa are dreptul să săvârșească taina Eucharistiei. O ușă sfântă, deschisă doar de Papă și un altar papal, caracterizează basilica. Basilicile din Roma sunt numite “basilici majore“, iar cele din Assisi sunt “basilici minore” pentru că nu au ușa sfântă. Iată că am învățat ceva nou! Diferența dintre basilici și catedrale (termene pe care le foloseam alternativ) reprezintă o discuție lungă, pe care ghida din Toscana, din toamna trecută, a elucidat-o.

Revin la basilicile papale din Roma, care sunt:

Basilica San Giovanni în Laterano

Basilica Santa Maria Maggiore

Basilica San Paolo fuori le mura

Basilica San Pietro

Cum în prima mea vizită la Roma (2007) am vizitat-o doar pe ultima, am decis să le vizitez acum pe celelalte trei, iar pentru Sf. Petru să folosesc fotografiile de la prima vizită.

Veți vedea mai jos că aceste construcții au în comun grandoarea, măreția, spațiul luminos și aerisit. La toate au lucrat mari arhitecți și artiști ai timpurilor, precum Bramante, Michelangelo, Raffaello, Giotto, Bernini, Borromini, Canova ș.a.

Basilica San Giovanni în Laterano

Aceasta este cea mai veche biserică din Europa, biserica-mamă a credincioșilor catolici din Roma, cea mai importantă dintre cel patru basilici majore. Se poate ajunge acolo din stația de metrou San Giovanni.

Familia Laterani, cea care stăpânea terenul pe care se află complexul lateran, a fost declarată trădătoare (în timpul domniei Împăratului Nero) și a fost alungată, iar terenul confiscat și dat episcopului Romei, pentru a construi prima basilică romană. Aici s-a aflat și prima reședință papală. Toate acestea se întâmplau în timpul Împăratului Constantin I, căsătorit cu Fausta, proprietara terenului.

In timpul existenței sale, biserica a ars de mai multe ori și a fost afectată de cutremurul din 897, fiind mereu reconstruită. Barbarii su jefuit-o de două ori, după care a decăzut. Acesta este și locul în care a fost botezat Charlemagne (Carol cel Mare).

In 1377 papa a decis să părăsească St. Ioan și reședință papală a devenit Sf. Petru.

In zilele noastre, singura parte originală din secolul al XIII-lea este claustrul (mică grădină, înconjurată de ziduri, unde călugării puteau petrece timp liber, în natură). Există aici și un baptiseriu, care a fost singurul din Roma vreme îndelungată. Până în 1870 aici au fost întronați toți papii Romei. Acesta este locul în care papa săvârșește în fiecare an slujba din Joia Mare.

Actuala biserică a fost construită între 1660 și 1730, fiind proiectată de Francesco Borromini, creatorul stilului baroc și unul dintre principalii arhitecți ai Romei. Ea este considerată a fi una dintre cele mai frumoase din Roma.

Fațada a fost construită în secolul al XVIII-lea. Deasupra sa se înalță statuile Apostolilor și a lui Iisus. Ușa centrală, din bronz, provine de la Casa Senatului Roman (Curia Julia) din Forul Roman. Din pragul său, papa binecuvântează mulțimea în Joia Mare.

Biserica are cinci nave, împărțite prin coloane uriașe. In nava centrală, reproiectată de Borromini, se află nișe cu statui enorme ale sfinților și Apostolilor, între care sunt tablouri cu teme din Vechiul și Noul Testament. Pardoseala este un frumos exemplu de artă cosmatescă, reprezentată prin forme geometrice complicate. In părțile laterale se află navele mai mici, cu capele, construite în diferite momente, fapt reflectat de forma și stilul lor. In biserică sunt păstrate și capetele Sf. Petru și a Sf. Pavel.

La rândul său, claustrul reprezintă tot stilul cosmatesc, fiind realizat de Pietro Vassalletto, membrul unei faimoase familii de pietrari, care au lucrat și la Basilica Sf. Pavel din afara zidurilor. Construcția a durat între 1215-1232. In claustru se păstrează sculpturi și ornamente din basilica antică.

Basilica Sf. Pavel în afara zidurilor

Aceasta este cea de-a doua biserică ca mărime din Roma, după cea a Sf. Petru. Deși este și una dintre cele mai frumoase, ea pare a fi mai puțin vizitată decât celelalte, fiind situată mai la periferie, între cartierele Ostiense și Garbatella. Basilica face parte din Patrimoniul UNESCO. Se poate ajunge la ea din stația de metrou Basilica San Paolo.

Sf. Pavel a ajuns la Roma în anul 61 și, în timpul domniei lui Nero, a fost decapitat și apoi înmormântat la aproximativ 3 km de locul martiriului său. Impăratul Constantin a fost cel care a cerut construirea unei basilici, pe locul mormântului Sf. Pavel.  Ea a fost inaugurată în 324. Biserica a devenit curând neîncăpătoare, datorită numărului mare de pelerini care veneau aici. In 390 a fost inaugurată o nouă biserică, de forma celei de astăzi. Un claustru a fost construit mai târziu, între 1220-1241. Acesta este singurul care a supraviețuit incendiului din 1823. S-au primit donații din mai multe țări și biserica a fost deschisă din nou în 1840.

Intrarea se face printr-o curte plină de vegetație, înconjurată de un coridor acoperit, cu 150 stâlpi din marmoră. In mijlocul curții se află statuia Sf. Pavel.

Frontispiciul intrării, împodobit cu un frumos mozaic (1854-1874), ne înfățișează pe cei patru profeți, pe Iisus între Sf. Petru și Sf. Pavel și 12 miei care reprezintă Apostolii. Poarta din dreapta este Poarta Sfântă.

In interior, basilica construită în forma de cruce latină, se sprijină pe 80 de coloane din granit.

Basilica este faimoasă pentru portretele tuturor papilor, desfășurate în nava centrală. Figura actualului papa este iluminată. Mai sunt șase locuri goale pentru viitorii papi și legenda spune că, după ce vor fi ocupate, sosește Apocalipsa.

Arcul pe sub care se ajunge la altarul principal este împodobit cu un mozaic strălucitor, în mijlocul căruia se află figura lui Christ. Tavanul are casete aurite, unde putem vedea blazonul Papei Pius al IX-lea, iar pardoseala este din marmoră policromă.

Potirul se află într-un tabernacol din secolul al XIII-lea, operă a lui Arnolfo di Cambio. El se sprijină pe stâlpi din porfir și are în partea de sus capiteluri aurite. Sub acesta se află mormântul Sf. Pavel.

Acolo se află și candelabrul pascal, utilizat în timpul slujbelor de Paște. El este din secolul al XII-lea, operă a lui Nicola D’Angelo and Pietro Vassalletto.  

După o explozie care a avut loc în 1891, geamurile din sticlă colorate au fost sparte. Ele au fost înlocuite cu sticlă din alabastru, dăruită de regele Egiptului.

Minunatul mozaic din absidă, una dintre comorile bazilicii, este din secolul al XIII-lea și a fost comandat de către Papa Honorius. El este reprezentat îngenunchiat, în fața lui Iisus, flancat de sfinții Pavel și Luka în dreapta și Petru și Andrei în stânga.

Călugării benedictini au început construcția claustrului bazilicii în 1205 și l-au terminat în 1240. Vassallectus s-a numit meșterul care a lucrat aici. In galerii se află relicve din vechea bazilică sau descoperite într-un vechi cimitir. In apropiere se gasea o mănăstire pentru călugări și una pentru maici, care s-au reunit în Mănăstirea Sf. Pavel. Pentru că aceasta a fost atacată de longobarzi și de sarazini, Papa Ioan al VIII-lea a decis construirea unui zid fortificat în jurul mănăstirii.

Claustrul este deschis zilnic între 8.30-18.30 și biletul pentru vizitare costă 4 euro.

Basilica Santa Maria Maggiore

A treia basilică a fost ridicată între anii 352-366, la dorința Papei Liberius. Dintre celelalte basilici papale, aceasta și-a păstrat cel mai bine structura creștină timpurie. De ea este legată și o legendă care i-a atras și numele de Sfânta Maria a Zăpezii. Se spune că în noaptea de 3 august 352, ea s-a înfățișat papei în somn, spunându-i să construiască o basilică în locul în care a doua zi va găsi zăpadă. Acest loc se afla pe colina Esquilin.

Santa Maria Maggiore este cea mai mare dintre cele 26 de biserici dedicate Sfintei Maria, la Roma. Lungimea sa totală, în interior, este de 86 m.

Clădirea, renovată și restaurată în secolul al XVIII-lea prezintă o paletă de stiluri, de la creștinism timpuriu la baroc.

In interior, basilica se sprijină pe coloane ionice, luate de la alte clădiri antice. Un splendid mozaic din secolul al V-lea, tavanul renascentist din vremea lui Alexandru al VI-lea Borgia (executat cu primele cantități de aur aduse din America pentru regina Isabella) și domurile și capelele baroce, reflectă cele mai importante perioade ale artei creștine la Roma. Pardoseala cosmatescă este din secolul al XII-lea dar a fost refăcută în secolul al XVI-lea și apoi al XIX-lea.

Absida a fost refăcută între 1670-1676, după planurile lui Carlo Rainaldi, iar arcul triumfal datează din timpul papei Sixtus al III-lea. Baldachinul și altarul au fost ridicate în 1750, de Ferdinando Fuga și Pietro Bracci, din porfir și bronz. Coloanele corintiene sunt împodobite cu frunze de palmier și de acant, între ele cu putto (îngerași) înaripați, iar spre navă apar chei papale încrucișate. Din păcate, această compoziție a lui Bracci a fost mutilată în 1932 (patru îngeri au fost îndepărtați, pentru o mai bună priveliște spre mozaicul din spate).

Mozaicul din absidă, care reprezintă Încoronarea Fecioarei este opera călugărului franciscan Jacopo Torriti, a fost executat în 1295. Este o imagine rară, în care Fecioara este încoronată de Christ, șezând pe un singur tron. cu o figură ușor mai scundă ca a sa. In jurul lor este Universul, cu Soarele și Luna.

Capela Sfântului Sacrament este o comoară inestimabilă a basilicii, care a atras sute de ani la rând devoțiunea credincioșilor. Ea a fost construită cu mai bine de 500 de ani în urmă, la cererea Papei Sixtus al V-lea, primul franciscan devenit papă, unul dintre cei mai importanți înalți prelați ai Renașterii. Autorul său este arhitectul Domenico Fontana. Capela se mai numește și Capela Sixtină, după numele papei.

Tabernacolul, cel mai prețios din Roma, construit în forma unui mic templu de către Ludovico Del Duca, este din bronz aurit, decorat cu pietre prețioase. El se sprijină pe umerii a patru îngeri din bronz aurit, opera lui Bastiano Torrigiani.

Basilica San Pietro

Dintre cele patru basilici papale majore ale Romei, aceasta este singura pe care am vizitat-o în 2007, cu ocazia primei mele călătorii la Roma. De aceea, mă voi folosi de fotografiile făcute atunci. Din păcate, nu sunt atât de multe și nici prea bune, comparativ cu ce am făcut acum dar nu am avut timp să o revizitez.

Inceputurile basilicii le găsim în secolul al IV-lea, când împăratul Constantin a ridicat o basilică pe mormântul celor doi apostoli, Petru și Pavel. In 1506, Papa Iulius al II-lea îi încredințează lui Bramante construcția altei basilici, care să o înlocuiască pe cea veche. După moartea lui Bramante, lucrarea a continuat cu alți arhitecți. In 1546 ea ajunge responsabilitatea lui Michelangelo Buonarroti, care dă o formă definitivă planului, simplificându-l. Chiar și așa, întreaga lucrare este terminată abia la 24 de ani după moartea sa, de către arhitecții Domingo Fontana și Jacobo della Porta.

Inițial, basilica avea forma unei cruci grecești, schimbată ulterior de Carlo Maderno în forma crucii latine. In 1624 Juan Lorenzo Bernini a fost chemat să lucreze la altar, iar după moartea lui Maderno, el s-a ocupat de decorarea întregului interior, așa cum îl vedem astăzi.

Basilica Sf. Petru ocupă o suprafață de 23000 mp, are o înălțime de 136 m (inclusiv domul) și o lungime de 218 m. Ea este situată în statul Vatican și este atât sediul Bisericii Catolice cât și reședința Papei.

Intrarea în biserică este liberă dar trebuie să vă înarmați cu răbdare, din cauza numărului mare al vizitatorilor și controlului de securitate. In 2007 eu am vizitat basilica ca parte a programului de vizită al muzeelor Vaticanului și am intrat direct. Intre timp s-au schimbat multe, ca de exemplu apariția posibilității de a urca în dom (contra cost, 550 trepte)

Repere importante în basilică, pentru mine, au fost grupul statuar Pieta, a lui Michelangelo (avea 24 de ani atunci și a creat o capodoperă!), Tronul Sf. Petru și splendidul baldachin create de Bernini și poarta monumentală.

Deși articolul este mai lung, am simțit că trebuie să prezint cele patru basilici papale împreună, pentru o mai bună comparație.

Papal Basilicas of Rome

I visited St Peter’s Basilica in 2007, on the ocassion of my first visit in Rome. Even if I have not many photos, I had no time to revisit the basilica. So, I presented it here, based on my memories of 2007.

Meantime, I found out that there are totally four papal basilicas in Rome, so I went to visit the others. They are: San Giovanni in Laterano, San Pablo fuori de mura, Santa Maria Maggiore.

I presented a short history of everyone, and the most interesting things to be seen there.