Meknes, “Prințesa măslinilor” sau „Orașul celor 100 de minarete”, se află la 30 km sud de Volubilis și la doar 75 km de Fez. Este capitală imperială din secolul al 17-lea, din voința Sultanului Ismail Ibn Sharif, întemeietorul dinastiei alawite. Mahommad III, nepotul său, a mutat-o însă înapoi, la Marrakesh, după marele cutremur din secolul al 18-lea, care a afectat în mare măsură palatul regal.

In secolul al 11-lea, almoravizii au înființat aici o tabără militară, precursoarea orașului, aflat la răscruce de drumuri culturale și comerciale încă din antichitate.

Deși vizitarea orașului este inclusă în mai toate itinerariile excursiilor organizate de diverse agenții din România, am impresia că – dintre toate orașele imperiale -, Meknes este cel mai puțin vizitat, fapt demonstrat și de puținătatea turiștilor întâlniți, liniștea și absența aglomerației excesive, ca la Fez sau Marrakesh.

Medina din Meknes

Grânarul lui Moulay Ismail

Piața Hedim

Bab el-Mansour (1732)

Orașul se împarte în clasica medină, cu orașul vechi și obiectivele sale istorice și orașul nou, Hamrya în arabă. Numele i se trage de la tribul berber Meknassa, care stăpânea partea de est a Marocului.

Am trecut doar prin Hamrya, rezervându-ne timpul de stat în Meknes pentru orașul vechi.

Medina a fost construită în secolul al 9-lea și împrejmuită cu ziduri puternice, de 15 m înălțime pe alocuri, cu un număr de 20 de porți de intrare. Intre ziduri se adăposteau 10 hammamuri (băi publice), 25 de moschei, 50 de palate și nenumărate hanuri pentru negustori (fondouk). Meknes este un bun exemplu de oraș fortificat din zona Maghrebului.

zidurile orașului

Ieșim apoi în Piața Hedim, asemănătoare cu renumita Djemaa el Fna din Marrakesh dar mai mică. Toți turiștii se înghesuie aici mai ales pentru a admira poarta Bab el-Mansour (1732). Coloanele de marmoră, inscripțiile din Coran și plăcile de faianță colorată, precum și monumentalitatea ei o recomandă ca una dintre cele mai frumoase porți din Maroc. Piața Hedim desparte Medina de Palatul Regal.

Piața Hedim

Bab el-Mansour

Moulay Ismail, sultanul care i-a dat strălucire Meknesului, a intrat în istoria Marocului cu cea mai îndelungată domnie (1672-1727) dar și prin cruzimea sa neobișnuită. Se considera urmașul lui Mahommed și deci nimic nu îi era interzis. S-a luptat cu otomanii, cu Spania și Anglia. Guiness Book îl pomenește și ca un domnitor prolific, care a zămislit 888 de copii, în haremul său care număra 500 de cadâne.

Am văzut două dintre construcțiile importante rămase de la el, rezervorul de apă Agdal și grânarul.

Rezervorul Agdal și-a luat denumirea din limba berberă, însemnând o pășune înconjurată de un zid de piatră. Pe lângă faptul că era o importantă sursă de apă pentru grădinile imperiale, aici era și locul în care se scăldau cadânele din haremul sultanului. Bazinul era crucial pentru vremurile de secetă și servea și pentru adăparea celor 12000 de cai ai sultanului. Desigur, azi nu mai are același aspect dar rămâne un loc plăcut de plimbare. Pe malul său se află o statuie înfățișând tradiționalul vânzător de apă.

Rezervorul Agdal

zidurile grânarului, lângă lac

Chiar lângă rezervor se află Hri Souani sau Grânarul în care se putea păstra o rezervă de grâne pentru populația orașului, îndestulătoare pentru un an sau pentru 20 de ani pentru caii săi. Acestea erau turnate prin orificiile pătrate din tavanul construcției monumentale. Acesta s-a prăbușit însă în urma unui cutremur din secolul 18, așa că acum se pot vedea doar zidurile. Chiar și așa îți poți da seama cât de uriașă a fost construcția.

Grânarul lui Moulay Ismail

Am văzut, puțin și pe fugă, câte ceva din Meknes. Sunt sigură că ar fi meritat să stăm măcar o zi și aici (că doar nu degeaba o fi fost capitală imperială) dar, cum călătorului îi șade bine cu drumul, am plecat spre Fez.

The Second Imperial Capital, Meknes – the Moulay Ismail’s Town, the Sultan with the Longest Reign

This was a very short stop in Meknes, on our way from Rabat to Fes, after we visited Volubilis too, in the same day.

As the Mausoleum was closed, we only visited the Granaries and the Agdal Reservoir. Then we took a stroll  in the old Medina and admired the Bab el-Mansour gate in the Hedim Square.