După o zi destul de însorită în sud, a doua zi am ales să văd partea de vest a Islandei și am optat pentru excursia numită Minunile din Snæfellsnes (The Wonders of Snæfellsnes), care a durat 12 ore și jumătate și a costat 164 de euro. Vă reamintesc că excursiile organizate sau închirierea de mașini sunt singurele posibilități de a vedea ceva în Islanda, mai ales în sezonul de iarnă. Așa că, vă place sau nu, dacă vreți în Islanda, trebuie să scoateți bani (mulți) din buzunar! Incepeți să economisiți și organizați-vă bine !

De data asta, Crăiasa Zăpezii ne-a însoțit cam peste tot și am avut parte de o zi de iarnă. Din când în când, câte o rafală de ploaie, mai ales când eram în preajma oceanului. Intinderi largi, pustii, rareori câte o mașină din sens opus. Eram în Winterfell!

Când am plecat, dimineța, de la pensiune, ningea cu fulgi mici dar până am ajuns la autocar era totul alb pe jos.

Am ieșit din oraș în iureșul traficului de dimineață, când navetiștii din jur vin la muncă, apoi ne-am așternut la drum, spre vest, până la tunelul submarin care iese la Borgarnes. Până acolo trecem pe lângă Hvalfjörður sau Fiordul balenelor, numit astfel de către primii locuitori. Fiordul se întinde cam 30 km în interior, făcând dificilă deplasarea, așa că în 1998 a fost construit tunelul de cca. 6 km, care scurtează considerabil drumul, de la 108 km dacă ocolești fiordul, la 49 km dacă treci prin tunel!

pe lângă Fiordul Balenelor

ne apropiem de tunel

Deși în Peninsula Snæfellsnes peisajul nu este, poate, la fel de dramatic ca și pe coasta de sud a Islandei, această excursie îți oferă mult din punctul de vedere al urmăririi păsărilor și animalelor, chiar și în sezonul alb. ‘Snæfell” înseamnă “munte cu zăpadă“, iar “Snæfellsnes“, “peninsula munților cu zăpadă“, ceea ce această excursie ne-a demonstrat din plin.

Oprim la Ytri Tunga și profităm de faptul că mareea este joasă, pentru a încerca să vedem focile. Numele înseamnă “între ape“. Aici, cerul e complet acoperit și mohorât. Iarba de pe mal e uscată și galbenă. Pe mal, stânci negre ies din apa mică și nisipul auriu, umed, ne înghite repede urmele. Oceanul e gri, cu valuri mici, tivite de spumă albă. Ceva mai departe se văd focile – destul de multe față de ceea ce mă așteptam să văd. Oricum, trebuie să le apropiu cu zoom-ul. Nu se lasă deranjate de gălăgia pe care o facem. Poate nici nu o aud sau poate se simt în siguranță la distanța aceea.

Ytri Tunga, la Oceanul Atlantic

Ne îndreptăm spre două sate mici, Arnarstapi și Hellnar, unite între ele printr-un perete spectaculos de tuburi de bazalt, cu o lungime de aproximativ 2.5 km, care constitui locul de cuibărit al unor mii de păsări.

Arnarstapi are câteva case de vacanță și un mic port. In timp ce majoritatea turiștilor din grup se angajează pe o potecă care se strecoară printre stâncile foarte alunecoase de deasupra oceanului, realizând un mini-circuit, eu rămân pe malul stâncos pentru a fotografia nenumăratele cuiburi de păsări. Ele fac o gălăgie de nedescris, coborând în picaj la cuiburi, după ce au planat deasupra lor, ochind, probabil și câte un pește între timp. Ninge ușor și zăpada foșnește, așezându-se pe iarba uscată.

Arnarstapi

La Hellnar, ne oprim la Café-Restaurant Primus, unde servim masa. Am scris deja că prânzul nu este inclus în costul excursiei și fiecare se descurcă cum vrea. Unii mănâncă un sandwich adus de acasă (cum am făcut eu ieri), alții comandă ceva din oferta nu prea diversificată a restaurantului sau pur și simplu beau o cafea. După dispoziție și după bizunar. Eu am decis că acesta va fi locul în care mă voi răsfăța, așa că am luat o supă de ciuperci (excelentă) și chiftele cu sos și cartofi natur. Mâncarea a fost foarte bună dar costul ei te bagă în faliment! O supă cu 13€ și felul doi cu 21.50€ nu este ceva ce mănânci în fiecare zi și ca să nu credeți că exagerez, am pus mai jos și dovada.

Deși cândva cea mai prosperă comunitate de pescari din zonă, Hellnar nu are astăzi decât câteva ferme, un hotel și câteva case de vacanță, pe lângă țărm. Ningea când am ajuns acolo dar căderea fulgilor se oprise deja când am ieșit din restaurant. Vremea capricioasă, mereu în schimbare, a Islandei!

Hellnar

In continuare, ne însoțesc de-a lungul drumului, câmpuri parcă nesfârșite de lavă. De data asta însă nu mai este doar albul încremenit și negrul lavei pietrificate ci și acel verde specific mușchiului islandez, care a acoperit lava. Ne aflăm în Parcul Național Snæfellsnes.

 și pătrundem într-o zonă sălbatecă Ne abatem din nou de la șoseaua principală și pătrundem într-o zonă sălbatecă, străjuită de Snæfellsjökull, ghețarul de 1446 m înălțime, care se află chiar în vârful peninsulei In ultimii 10000 de ani el a erupt de trei ori, ultima dată în anul 250. Acesta este locul în care eroul lui Jules Verne a coborât spre centrul pământului.

Jos, lângă ocean, câțiva oameni se plimbă pe plaja de nisip negru. Alții, aleg să se cațere pe poteca care șerpuiește printre stânci ascuțite de lavă. Incerc să merg până la terasa de belvedere amenajată deasupra plajei. Vântul extrem de puternic (50m/sec) aproape mă dărâmă de pe picioare și îmi împinge mâinile când fac fotografii. N-am înfruntat niciodată în viața mea un asemenea vânt!

In autocar, înainte de a coborî, ghidul ne-a atenționat asupra condițiilor de vreme extreme și ne-a îndemnat să ne gândim bine în ce direcție pornim: spre plajă, spre creasta de lavă pietrificată sau spre platforma de belvedere.

După atâta alb, mă fascinează culorile din acest loc și aș mai sta afară dar vântul nu e doar puternic, ci și tăios și mă alungă la căldura autocarului care, în curând revine la drumul principal.

Continuăm parcă pe liniile unui tablou schițat în peniță, în alb și negru, și trecem prin Ólafsvik, cel mai vechi centru comercial al Islandei și un productiv oraș pescăresc. Atrage atenția printr-o biserică modernă și prin faptul că, vara, se organizează aici tururi de observat balene.

Ólafsvik

Ne apropiem sau ne depărtăm de malul oceanului și asta dictează prezența ceței în peisaj. In cele din urmă intersectăm drumul pe care am venit de dimineață și ne îndreptăm spre Borgarnes, închizând astfel circuitul pe coastele peninsulei.

ceața ne însoțește

Borgarnes

ultimul popas înainte de întoarcerea la Reykjavik

Urmează o zonă turistică, cu multe case de vacanță. Din când în când intrăm în fronturi de ploaie. Apoi iar lavă acoperită de mușchi și ici-colo, petice de zăpadă. Este incredibil prin câte stări meteorologice am trecut astăzi!

In cele din urmă, intrăm în Reykjavik tot la oră de vârf, ca și dimineața.

Cred că sunteți de acord cu mine că această zi a demonstrat pe deplin cât de frumoasă, interesantă și vie este natura Islandei în orice anotimp. De aceea, nu vă dați înapoi de la o excursie făcută iarna, mai ales dacă vreți să evitați prețurile și mai mari (dacă se poate!) din timpul lunilor de vară.

Reykjavik

Second Day: The Wonders of Snæfellsnes

My day in Snæfellsnes Peninsula, which lies in Western Iceland, was like a winter day. A Winterfell (Games of the Thrones) landscape was all around us.

This was a tour of nature watching, seals at Ytri Tunga and birds at Arnarstapi.

The weather was almost only snow, strong wind, rain but those made interesting photos!