La doar 7 km de Garni, pe valea râului Goght, se află Mănăstirea Ghegard, faimoasă pentru bisericile sculptate în stâncă, prima aflându-se deja aici la începutul secolului al IV-lea. Aceasta se numea Ayrivank sau Mănăstirea Peșterii. Nu a mai rămas nimic din această biserică, despre care se crede că ar fi fost construită de Sf. Grigore Iluminatorul. Călugării aveau locuințele săpate în stâncă și chiar sfântul ar fi trăit aici o vreme, în același mod.

Numele mănăstirii provine de la legenda care spune că aici era păstrată una dintre sulițele romane care l-au străpuns pe Christos pe când era răstignit pe cruce. In armeană, suliță se spune “geghard“. De asemenea, se mai crede și că o bucată din Arca lui Noe era păstrată aici.

Mănăstirea Geghard a fost, în același timp și academie de muzică, loc de păstrare a manuscriselor și loc de pelerinaj. O bună parte dintre manuscrise a dispărut în timpul invaziei arabe din 920, când mănăstirea a fost prădată și arsă. Mai târziu, ea a suferit din nou în timpul invaziilor mongole și celei a lui Timur Lenk, precum și a cutremurelor din 1127, 1679 și 1840. Mai târziu, una dintre biserici a devenit reședință de vară a Catholicosului Tuturor Armenilor.

Ca și la Garni și aici erau mulți vizitatori care, prin gălăgia făcută, mai răpeau din austeritatea peisajului, accentuată de măreția munților din jur.

intrările în Bisericile Papak și Ruzukan, construite în stâncă

Mănăstirea Geghard

Construirea Bisericii Astvatsatsatsin a durat mai bine de 40 de ani, ea fiind sculptată, în întregime, cu mâna. Ea este cea care, după renovare, a devenit reședință episcopală.

Biserica Fecioarei (1225) respectă planul cruciform al vremii. Pe unul dintre pereți se poate vedea blazonul prinților din familia Proshian, cei care, în 1240, au cumpărat mănăstirea și au împodobit-o cu sculpturi în piatră și khatchkare. Blazonul înfățișează doi lei înlănțuiți care țin în gheare un vițel. Deasupra lor stă un vultur cu aripile pe jumătate desfăcute.

Bisericile de la Geghard au fost decorate în interior cu fresce, care astăzi  nu se mai văd. Piatra a păstrat însă tot ce s-a cioplit în ea, chiar dacă timpul a aplatizat contururile. Pardoseala este inegală și trebuie pășit cu grijă, lucru dificil când stai cu ochii ațintiți pe pereți!

Biserica Fecioarei, Geghard

Și la exterior construcțiile sunt ornamentate cu sculpturi, mai ales în jurul ferestrelor și a ușilor. Pe fațada sudică, o sculptură înfățișează un leu care atacă un bivol, despre care se crede că reprezintă puterea prinților Proshian. Nu lipsește nici cunoscutul simbol armean: rodia.

La bisericuțele din stâncă, Papak și Ruzukan, se intră prin tunele săpate în piatră, în ai căror pereți snt încrustate cruci de diferite forme. Ele au fost construite în 1288, în apropierea locului de înmormântare al prinților Proshian.

La diferite nivele ale stâncii sunt săpate mai mult de douăzeci de încăperi, care au jucat rol de capele. Sute de locuințe rupestre ale călugărilor, sunt răspândite în jur.

Intregul complex este înconjurat de ziduri puternice. In afara lor, lângă parcare, așteaptă vânzătorii de sujukh, acest desert armenesc din fructe  care, dacă nu sunteți atenți, creează dependență 🙂

The Fourth Daytrip: Garni and Geghard Monasteries (2)

Only 7 km away from Garni, we visited the astonishing Geghard Monastery, a UNESCO heritage since 2000. It is not known when exactly it was constructed. Initially the name of the monastery was Ayrivank, and it is believed it was constructed by Gregor the Illuminator.

The legend has it that the name was changed to Geghard, meaning spare or lance, as the monastery kept a Roman spear, used to hurt Jesus on the cross. It was also another relic – a piece of Noah’s Ark – kept here.

During its history, the monastery was attacked and looted by the Arabs, Mongols and Timur Lenk’s army. It also suffered losses after the earthquakes from 1127, 1679, 1840. This monastery was a manuscripts depository, music academy but also a renowned pilgrimage site.

Today, we can see the beautiful outside and inside ornaments, which talented sculptors left here. Very interesting is the coat of arms of the Proshian’s princes: two enchained lions holding a calf and having above an eagle with half spread wings. On one of the outside walls, a lion attacking a bull also symbolises the prince’s power. Fine geometrical ornaments, as well as fruits like pomegranates and grapes ornate the windows and the doors.