Todai-ji was built in 752 by the Emperor Shomu to defend the country against the epidemics but also to consolidate the imperial power.
Nandaimon is the first gate you have to pass through in order to go to Todai-ji. A lot of tourists, student’s groups, and believers. Tegai-mon, the second gate, and the Kagami Ike pond are on our way. After we bought the entrance ticket (1500 yen), we headed to Daibutsu-den, the huge construction were the Daibutsu is. This is one of the oldest wooden construction in the whole world, even if it represents only 2/3 of its actual size.
In front of it you may admire the bronze octogonal lantern, one of the biggest and oldest treasure of the temple (VIIIth. century). On the terrace, the wooden statue of Pindola, one of the 16 arahtas, who were Buddha’s disciples, attracts the visitors.
Daibutsu or Budha Vairocana is 30 m heights and it weights 250 tons. On both sides he has images of Nyoirin Kannons, representing compassion. Being represented as females in Japan, Kannons entered the country after the introduction of the Buddhism by means of the Chinese channel, during the VIth. century. Their origin is in India.
Behind Budha’s image, you meet two celestial gurdians, Koumokuten and Tamonten. The first one is the King of the West. He has piercing eyes, piercing Evil, and keeps in his hands a brush and a scroll with sutras, reminding on the power of Budha’s teachings. Tamonten, the King of the North hears, sees and knows everything. He wears an armor and usualy has in his hands weapons to kill the Evil.
Outside, there are still blooming cherry trees adorning the grounds. I admire the spire of a pagoda, which I see rising over the roofs. This spire, composed of elements full of Buddhist symbolism, is named “sorin”. Till 1868, when the Act of Separation Between Kamii and Buddha was adopted, sorin could be put both on Buddhist temples and Shinto shrines. It could reach 10 m height and it is made of bronze or stone.
Todai-ji is under UNESCO protection.
Todai-ji a fost construit de catre imparatul Shomu, in anul 752, pentru a apara tara de epidemii dar si pentru consolidarea puterii imperiale. Pana la terminarea intregului complex au trecut 15 ani.
Drumul spre Todai-ji incepe cu o poarta imensa din secolul al XIII-lea, Nandaimon, pazita de
Nio, Regii Binevoitori, inalti de 8 m, datand din aceeasi perioada.
Nandaimon sau Marea poarta de sud
Nio
Dupa cum vedeti, lume multa: perechi, grupuri de excursionisti sau de elevi.
Urmatoarea poarta se numeste Tegai-mon si a fost construita in secolul al VIII-lea. Dupa ea, apare iazul Kagami Ike, strajuit de un torii pe malul celalalt.
Tegai-mon
Kagami Ike
De aici, dupa ce iti cumperi biletul de intrare (1500 yen), nimic nu mai sta in calea ta spre Daibutsu-den, una dintre cele mai mari cladiri din lemn din lume. Cladirea actuala, o reconstructie din 1692, reprezinta doar 2/3 din marimea sa originala. Nimic in afara de ciresii plangatori, care incadreaza atat de bine cladirea spre care ne indreptam, incat oamenii stau la rand sa se fotografieze cu ei. Iarba de sub ei pare acoperita de o zapada roz diafan…
Inainte de a intra poti admira lanterna octogonala din bronz, asezata pe un postament inscriptionat cu un text budhist. Este una dintre cele mai vechi piese ale complexului, datand din secolul al VIII-lea! Parca iti vine greu sa-ti imaginezi ca ceva atat de frumos a fost creat pe la 700 si ceva…
Pe terasa inconjuratoare iti atrage atentia si Pindola Bharadvaja, unul dintre cei 16 arahtas, discipolii lui Budha, adica un fel de Apostoli. Se spune ca excela in stapanirea puterilor oculte, dupa cum ne informeaza tablita alaturata. Binzuru, cum i se mai spune, este considerat magic. Daca freci o parte a sa cu care tu ai probleme si apoi te atingi pe tine in acea parte, scapi de toate neplacerile. Poate din cauza nenumaratelor atingeri, lemnul da impresia de matase.
Pindola
La intrare dai imediat cu ochii de Daibutsu, adica Budha cel Urias, infatisat aici ca si Budha Vairocana. Are 30 m inaltime si cantareste 250 de tone, iar coafura sa este alcatuita din 966 bile de bronz. La picioarele sale, ofrande si flori de lotus. Acest “Budha Cosmic” mai este numit in Japonia si Dainichi Nyorai. Mai jos de statuie se afla o reproducere a inciziilor reprezentand diversi Bodisattva, de pe tronul din petale de lotus al lui Budha.
Budha Vairocana, Daibutsu din Nara
Alaturi de Budha se pot vedea si reprezentarile Nyoirin Kannon (cel putin asta scrie pe tablita explicativa, desi informatiile de pe net spun ca acest tip de Kannon trebuie sa aiba 6 brate!). Aceste imagini, care reprezinta compasiunea, au aparut, se crede, in India secolelor 1 si 2 era noastra, de unde s-au raspandit in Asia. In Japonia ele apar abia dupa secolul al VI-lea, dupa introducerea Budhismului pe filiera chineza. De multe ori reprezentarile sunt feminine in Japonia.
Mai in spate, putem observa interiorul constructiei dar si pe doi dintre cei patru gardieni ceresti, Koumokuten si Tamonten. Primul, Regele Vestului, cu ochii larg deschisi care strapung Raul, tine in maini o pensula si un scroll cu sutre, simbolizand puterea invataturilor lui Budha. El calca in picioare spiritele rele. Tamonten, Regele Nordului, este cel care aude, vede si stie tot. De obicei este imbracat in armura si tine in maini arme sau obiecte cu care alunga influenta raului.
Koumokuten
Tamonten
Dupa ce am iesit din Daibutsu-den, am putut admira in voie spirala – sorin – unei constructii apropiate. Acest sorin se pune in varful fiecarei pagode si poate fi din bronz sau piatra. El nu este un element decorativ, asa cum am putea crede, ci este incarcat de simbolistica. Nu vreau sa mai incarc postarea cu aceste semnificatii, cine doreste le gaseste pe internet. Mai vreau doar sa adaug ca, pana in 1868, cand s-a produs – printr-un act – separarea dintre Kamii si Budha, un altar shintoist putea fi in acelasi timp si templu budhist si invers, de aceea gasim acest element si pe unele si pe altele.
Aruncand o ultima privire templului central, parasim gradina de la Todai-ji. Todai-ji face parte din patrimoniul UNESCO.
These places seems very spiriual ! Beautiful series !
Thank you, Wong!
What a beautiful photos and what a special and beautiful large lantern. One of the oldest estimate I read it. Again and again boedah pretty much blossom 🙂 And last even a heron.
Weather nice travelogue Traveling Hawk.
Greetings, Helma
Thank you, dear Helma!
These photos are stunning!
Toudai-ji is very tolerant of taking pictures,I think.
In many Japanese temples,photos are strictly forbidden,it is a pity.I think temples in Japan should be more open,more lenient,especially for tourists from abroad.
You are right, Kumiko!
You see, I choose here the not “bigger then torii” photo:)
Hahahaha!:):)
Yeah,Masato and I could hardly help laughing about that XD
We remembered the scene at Kagami ike.
I’m really a bad cameraman,please forgive me,Traveling Hawk.
No, no, Kumiko! You have good photos on your blog, you only need more practice with my camera:) But that was a good moment, a nice memory!
Habar n-aveam despre toate semnificatiile de care povestiti… Sa-mi fie rusine.
Ati vazut si-n alte parti ca e plin de elevi. Din cate stiu vizitele astea sunt un fel de tema, activitate pe care o au elevii de facut. Culmea e ca nu se duc insotiti ci sunt invatati sa se descurce singuri chiar si incepand de la varste mai mici, cam de pe la gimnaziu. Oricum de admirat ca nu neglijeaza istoria si cultura in favoarea altor stiinte…
Eu m-am documentat special, multe luni, Ami:) Tu ai facut ceva mult mai important. Pentru rest, ai tot timpul…
China este o destinatie fascinanta, extrem de atragatoare, cu atat de multe locuri frumoase, de unde ai mereu ce invata. Este o tara in care cel ce doreste cu adevarat sa cunoasca istorie, civilizatie si natura, poate calatori, cred eu, in orice parte a ei.
Eu nu cred ca voi ajunge vreodata atat de departe de casa. De aceea ma bucur enorm de fiecare data cand citesc impresii foarte bune despre locuri extraordinare pe care le are China. Bravo, Adriana, pt. curaj, pt. experientele unice traite acolo. Si multumim pt. ca le-ai impartasit aici cu noi.