We all know how a Japanese castle does look! A lot of movies presented them and those of you who are regulars for the Discovery channels even know a lot of things about them. Nijo-jo, the castle in Kyoto does not resemble very much because its tower has burned long time ago. The castle was constructed between 1603-1626, firstly as an official residence for the shogun Ieyasu Tokugawa. Nijo-jo was donated to the town of Kyoto in 1939, and it belongs to UNESCO treasury inventory since 1994.

You may visit the castle between 9-16, and the entrance fee is 600 yen.

Unfortunately part of the palace was under reconstruction and in the other part photos were prohibited in the interior. So, I may not show you the splendid paintings of the Kano school, or the marvelous painted ceilings. In the great hall it is presented a meeting between the shogun and the daymios (little local noblemen, vassals of the shogun). The shogun was seated on a higher platform, and the daymios could not see him, they only hear him. The personal guards of the shogun, appeared in case of danger, from the cupboards behind him.

The garden, projected by Kobori Enshu, is wonderful. A large pond, with three isles and four bridges of stone slabs, huge stones and splendid pine trees. Over the inner moat, I saw also the Seiryu-en garden, a modern one, constructed in 1965 in the reception area.

In Kyoto there is also the Old Imperial Palace and imperial villas but I had no time to visit them. As I already mentioned, there are so many marvels to be seen here, that I would love to live at least one year in Kyoto!

Mai toti cunoastem din filme silueta inconfundabila a castelelor japoneze. Ei bine, Nijo-jo sau Palatul Nijo seamana mai putin cu ele dar este un obiectiv care nu trebuie ratat in Kyoto. Daca il inconjuram inainte de a intra, ne vor impresiona zidurile puternice si poarta uriasa, tintuita cu metal.

Dupa cum ne spune pliantul luat la intrare, constructia castelului a fost inceput in 1603, ca resedinta oficiala a shogunului Ieyasu Tokugawa si s-a incheiat in 1626. El este considerat unul dintre cele mai frumoase exemple ale culturilor Edo si Momoyama. In 1867, in timpul celui de-al 13-lea shogun, castelul a devenit resedinta imperiala. El a fost donat orasului Kyoto in 1939 si a devenit parte a patrimoniului UNESCO IN 1994.

Palatul Ninomaru, care consta in 6 cladiri, si gradina cu acelasi nume se pot vizita intre orele 9-16. Intrarea costa 600 yen. Din pacate, una dintre cladirile principale era inchisa pentru renovare si nu am putut sa o vizitez. In cealalta, era interzisa fotografierea in interior si nu va pot arata nimic din splendidele picturi din sec. al XVII-lea, ale lui Kano, de pe pereti. Sala de audiente este prezentata cu manechine in marime naturala si costume specifice, simuland intalnirea dintre shogun si daymio locali (mici nobili, vasali). Shogunul statea pe o platforma ridicata, iar daymio la mare distanta, in locuri de unde nu-l puteau vedea, doar auzi. Garzile personale ale shogunului se aflau in spatele acestuia, ascunse in dulapuri.

Imi ramane de vazut gradina si exteriorul catorva cladiri, care nu se viziteaza.

Gradina a fost proiectata si executata de marele gradinar si maestru de ceai Kobori Enshu, la inceputul perioadei Edo. Ea are un iaz mare cu trei insule si patru poduri din lespezi d epiatra, precum si numeroase blocuri mari de piatra. Superbe exemplare de pin, cu ramuri contorsionate completeaza peisajul. In timp ce il priveam de undeva, din apropierea mea, s-a desprins un starc mare – pe care nu-l observasem – si cu un falfait puternic de aripi s-a pus la adapost, pe insula din fata mea. As fi putut sta sa admir aceasta gradina multa vreme…

Plec insa mai departe, trecand de santul de aparare interior, unde ma opresc cateva clipe pe pod, sa privesc pestii.

In drumul spre iesire trec pe langa alta gradina,Seiryu-en, construita in 1965 in zona de receptie, rezervata ceremoniilor. Este o gradina moderna, unde se gasesc si doua ceainarii.

In Kyoto se gaseste si Vechiul Palat Imperial si cateva vile imperiale, pe care insa nu le-am vizitat. Fiecare are si o gradina construita in diverse stiluri si, desigur, constituie obiective interesante. Dar, asa cum spuneam – mai in gluma, mai in serios – sunt atatea lucruri de vazut aici, incat mi-ar placea sa traiesc in Kyoto cel putin un an!