The second sum of money goes for accommodation. I booked mine on booking.com and it has been of 4000 yen/night, aprox. 37.5 euros/night. This is not bad for Japan, and when I speak about sakura period, when Kyoto is full of tourists is even better. For this money I had a small apartment: a kitchenette with all I needed, a dorm with air conditioned (I slept on tatami, in the traditionally way), a bath room with an unusual (in Europe) square tub, and a toilet where, when flushing, the reservoire has been refilled in a style of wash-hand basin.

The owner, an 82 years old teacher, was very nice and kind, starting with lending me his personal laptop or offering information, to searching for a taxi at 5.30 in the morning.

On the first morning, I went outside to familiarize myself with the neighbourhood and was glad to see a lot of traditional wooden houses, mingled with small blocks, having in front a lot of flowers. A number of buses have station at few hundred meters from the house, among them no. 206, which reaches almost all the important objectives in the Eastern part of the town.

Poate primul lucru la care se gandeste cineva cand aude ca ai fost in Japonia, este acela ca, sigur, te-a costat multi bani! Nu trebuie insa sa fie neaparat asa.

E adevarat ca cheltuiala cea mare este reprezentata de biletul de avion dar, daca il cumperi din timp, poti gasi un pret mai bun (al meu a costat 715 euro, dus-intors, cu toate taxele incluse; retineti ca zborurile pe aeroportul Kansai din Osaka sunt mai scumpe decat cele spre Tokyo).

A doua cheltuiala ca marime, ar fi cazarea. In Kyoto exista numeroase posibilitati de cazare: hoteluri cu numar diferit de stele si pret corespunzator, un pat intr-un dormitor al unui hostel cu alti 15-20 in camera, un ryokan (han traditional japonez) care poate fi mai scump sau mai ieftin sau, ceea ce am ales eu, un guesthouse sau o pensiune. Am facut rezervarea pe booking.com tinand cont de cost dar si de amplasare.

Guesthouse Chida Heights se afla in partea de est a orasului, in Higashiyama, cartierul Okazaki. Aflat pe o straduta mica, care uneste doua artere mai mari, are la 2 minute de mers un konbini, magazin cu de toate, deschis intre 10-21, care imi poate asigura micul dejun, cina si o eventuala gustare peste zi.

Ceea ce aveam, de fapt, era un mic apartament compus din bucatarie dotata cu plita electrica, frigider si alte aparate, o camera cu aer conditionat (unde am dormit pe tatami, conform traditiei japoneze), o baie cu o vana interesanta: patrata si mult mai inalta decat ale noastre si o toaleta de un model ciudat, unde cand tragi apa, rezervorul se reumple ca de la o chiuveta. Tot acest spatiu m-a costat 28000 yeni pentru 7 nopti, adica cca. 37.5 euro/noapte, ceea ce pentru Japonia nu e rau. Si daca mai spun ca eram in perioada sakurei, cand Kyoto este plin de turisti, e chiar bine!

Proprietarul pensiunii, fost profesor, acum in varsta de 82 de ani, a fost deosebit de amabil, incepand cu informatiile oferite sau laptopul personal pus la dispozitie, pana la cautarea unui taxi dimineata, la 5.30. Bun vorbitor de limba engleza, stia cate ceva despre Romania, neconfundand-o cu alta tara cum mi s-a mai intamplat prin alte parti.

In prima dimineata, cand am iesit putin sa ma familiarizez cu imprejurimile, am fost incantata sa constat ca ma aflu intr-o zona cu blocuri mici, intre care erau intercalate case traditionale, din lemn, multe dintre ele restaurante, cofetarii sau magazine. O multime de flori in fata lor m-au atras imediat si mi-au amintit de faptul ca japonezii sunt creatorii unora dintre cele mai frumoase gradini ale lumii.