Când sunt plecată undeva, sunt mereu atentă să observ și eventuale manifestări ale artei stradale, atât de controversate. Adevărul este că, ne place sau nu, ea este un tip de exprimare din ce în ce mai răspândit, care și-a făcut loc deja chiar și în muzee special create.
In Toscana, aflându-mă într-o excursie organizată, cu programul bine stabilit, nu am avut posibilitatea să caut activ asemenea zone și am înregistrat doar ceea ce, întâmplător, a apărut pe traseul nostru. Localitățile pe care le-am vizitat și în care am putut vedea manifestări de artă stradală au fost: Pisa, Luca și Carrara. In Pistoia am observat doar două stencils (formă de graffiti obținută prin utilizarea unui șablon, astfel încât reprezentarea este mereu aceeași, ori de câte ori este realizată).
Cum nu sunt prea multe de comentat, doar de văzut, voi reda mai jos “colecția” adunată de mine în Toscana.
La Pisa am văzut mai multe graffiti pe drumul de la parcare, la Piazza dei Miracoli.
In Pistoia, în tot circuitul am văzut doar două stencils. Cel de-al doilea, care purta îndemnul “Nu te supune”, îl avea ca și personaj pe binecunoscutul Picachu. Acesta a fost creat de designeri japonezi și este un personaj iconic pentru pop-ul japonez. Este și unul dintre cei mai îndrăgiți Pokemoni, precum și o mascotă importantă a jocurilor Nintendo.
Lucca, deși nu foarte darnică numeric (mă refer strict la traseul pe care l-am parcurs), mi-a oferit posibilitatea să văd câteva dintre graffiti-urile executate pe rulourile metalice, care închid ușile magazinelor, de pe Via S. Paulino. Autorii sunt studenți de la arte, care le-au dedicat personajelor feminine din operele lui Puccini (această stradă duce spre casa lui Puccini). In timpul zilei ele dispar prin ridicarea rulourilor și reapar seara, când se închid magazinele. Am avut noroc să fie câteva închise.
In plus, am prins și trei stencils (unul, în introducere), care demonstrează caracterul efemer al acestei arte. Lucrările pot fi șterse, deteriorate, scris deasupra lor, adăugite, etc.
Cea mai importantă “captură” este cea de mai jos, aparținând grafferului florentin Blub. De obicei își alege personaje cunoscute din diverse domenii, pe care le reprezintă purtând o mască subacvatică. Se spune că mesajul său ar fi “arta știe cum să înnoate”. Ca suport, el folosește de obicei ușile metalice ale diferitelor contoare de curent electric, apă, gaze. Citisem despre tiparul său de reprezentare și mi-aș fi dorit să văd câteva dar nu mă așteptam să dau peste unul (chiar și așa, vandalizat) la Lucca!
In sfârșit, la Carrara, care a fost o surpriză pentru mine, am găsit graffiti cu temă socială, stencils dar și câteva rulouri de magazine, ca la Lucca. Ultimul poartă în clar numele artistei Maria Ginzburg, ilustrator și pictor mural.
Mă bucur că, deși nu le-am căutat în mod special, mi-au apărut în cale pentru a le adăuga colecției mele.
Tuscany Street Art
Those who follow my blog know already that I like street art, and I look for it everywhere I go.
This time I was part of a group and I had to follow the program.
Nevertheless, they pop up in my way, so I managed to take photos to some stencils or graffiti in Pistoia, Pisa, Lucca and Carrara. Here is what I saw.
I feel the strong messages to society from these street arts.
Disobey.. Hahaha!
This is important,but we lack that spirit in our country.We’re too obedient people.
This is a pleasant finding.
It’s fun to see and hear ideas from people abroad.
That’s the reason I like street art, Kumiko!
Interesante sunt cele de pe rulourile magazinelor; se păstrează bine, nemâzgălite de trecători. Trebuie să recunoști că graficienii din orașele astea nu sunt foarte creativi. Ai prezentat odată graffiti din Polonia, dacă bine îmi amintesc, care chiar erau artistice: cu subiect, mesaj, coloristică adecvată subiectului.
Articolul tău este foarte documentat, textele mai interesante decât imaginile.
Ai dreptate dar nu uita că am specificat că astea sunt doar strict cele întâlnite în drum. Dacă aș fi căutat și altele, sigur ar fi fost mai “serioase”.
Da, în Polonia erau alea dar acolo este vorba despre sesiuni anuale cu grafferi invitați din diverse țări, care aduc fiecare stilul propriu, nu sunt doar autori polonezi.
Oricum, arta asta efemeră este interesantă, mai ales pentru că, de multe ori, surprinde viața în locurile respective sau se face purtătoarea unor mesaje sociale importante.
M-am uitat pe net și Lucca chiar are ce arăta dar n-am avut eu răgazul necesar să caut.