(din ciclul Amintiri in timp despre…)

La momentul vizitei mele la Baku (candva, intre ’75-’80), acesta era cel mai estic punct in care am ajuns pana atunci. Acolo, pe malul Marii Caspice, unde se simtea deja suflarea Asiei, a fost fondat Baku, de catre sahul Ahsitan al Shirvanului, cand si-a mutat capitala. In 1585, sultanul otoman Murat al III-lea a cucerit Shirvanul, care a fost pierdut apoi, in 1723, in favoarea imperiului rus.

orasul vechi/old city

vedere spre port, dintr-un cartier nou

Zidurile inconjuratoare ale orasului, construite de catre sahul Menutsshochr in secolul al XII-lea, se mai vad, in parte, si acum. Ele au fost reparate in secolul al XIX-lea.

zidurile cetatii din Baku

In orasul vechi (Icheri Sheher), cu stradutele sale inguste, pietruite, se poate vizita un complex intrat in patrimoniul UNESCO, alcatuit din Palatul sahilor din Shirvan (secolul al XV-lea) si Turnul Fecioarei (Giz Qalasi, secolul al XII-lea). In zona palatului se mai vad resturile baii regale, doua mausolee, o moschee si parti ale haremului. Pe minaretul palatului, o inscriptie indica ca a fost construit in 1441/1442, de catre sahul Khalilullah. Numele acestea sunt oricum greu de retinut, trebuie notate daca vrei sa ti le mai amintesti candva. Despre Turnul Fecioarei nu se stiu prea multe lucruri. O structura de 29.5 m inaltime, cu opt etaje, despre care unii spun ca a servit drept observator astronomic, altii ca ar fi fost o fortificatie defensiva sau ar fi servit drept templu zoroastrian.

in orasul vechi

Divankhana Pishtaq, sec. XV

piata vecheTurnul Fecioarei, sec. XII

Exploatarea petrolului si a gazelor din Marea Caspica a dus la propasirea zonei si imbogatirea unor intreprinzatori. Acestia si-au construit palate, la inceputul secolului al XX-lea, cum este Palatul Hajinski, in care a fost gazduit candva si Charles de Gaule. Cand am fost eu in Baku nu arata prea bine constructia, dar am vazut-o recent pe un blog, renovata si iluminata artistic.

In aceeasi perioada, au aparut si frumoase cladiri construite in stil Art Nouveau (cei care citesc mai frecvent blogul meu, stiu ca sunt o pasionata a acestui stil), precum Teatrul de Opera si Balet.

Palatul Hajinski

Teatrul de Opera si Balet

Perioada comunista a apartenentei la Uniunea Sovietica si-a pus si ea amprenta asupra arhitecturii orasului. Casa Academicienilor si Memorialul celor 26 comisari din Baku, sunt exemple in acest sens. Prima, este o constructie stalinista, cu influente din arhitectura locala. Memorialul, asemenea multor monumente sovietice, era locul in care tinerii casatoriti lasau flori in ziua nuntii (traditie sovietica, practicata oriunde in fostul URSS), elevii mergeau in vizita, la fel ca orice delegatie care sosea in oras. El a fost devastat dupa obtinerea independentei fata de Uniunea Sovietica, iar in 2009 s-a luat decizia demolarii sale.

Casa Academicienilor, in dreapta

Memorialul celor 26 comisari, azi demolat

In aceeasi piata in care se afla Casa Academicienilor, se poate vedea si una dintre fantanile orasului, Fantana Bahram-Gur. Personajul este un razboinic mitic care ucide un balaur, si a fost facut celebru de catre poetul national Nizami (sec. XII). Bahram-Gur, cel real, facea parte din dinastia Sassanizilor, din Persia. Fantana a fost construita in anul 1958.

Fantana Bahram-Gur

In apropierea orasului Baku, pe Peninsula Absheron, se afla un templu al adoratorilor focului, numit Ateshgah. Un geograf persan al secolului al X-lea, al-Farisi al Istakhri, mentiona existenta lor in apropiere de Baku. Monumentul era intr-o avansata stare de degradare dar se puteau totusi vedea chiliile in care stateau cei care, tarandu-se pe coate si genunchi, veneau de la distante impresionante pentru a se inchina puterii focului. Ghidul a facut o descriere impresionanta a chinului la care se supuneau, in numele credintei lor.

Templul Ateshgah

La vremea sa, vizita in aceste trei orase ale Asiei Centrale (Erevan, Tbilisi, Baku) a constituit un adevarat eveniment, care mi-a adus mai aproape o lume despre care citisem, dar pe care imi era greu sa o vizualizez. Fiecare dintre ele a avut ceva deosebit, care individualiza nu doar orasul dar si cultura careia ii apartinea, iar peisajul natural, grandios in zona Caucazului si vast in vecinatatea Marii Caspice, a facut ca ele sa mi se intipareasca si mai bine in minte. Va invit sa treceti peste eventuale retineri si sa vizitati aceste locuri mai putin umblate acum de catre romani, fiindca aveti ce vedea! Chiar daca ele sunt inca in perioada de “convalescenta”, sunt convinsa ca fiecare face eforturi de modernizare dar si de conservare a urmelor trecutului, pentru a-si merita locul in circuitele turistice. Bazele lor culturale, distincte pentru zona Asiei Centrale, sunt solide si bine reprezentate, asa ca nu va veti plictisi, cu siguranta!

Baku, “the city where the wind blows”, in Azerbaidjan

Baku, “the city where the wind blows”, was founded by Ahsitan Shah of Shirvan, when he moved here his capital. When I visited Baku (sometime between ’75-’80), that was the furthest East point where I have been!

In the city there are still to be seen the remnants of the powerful walls, erected in the 12^th century and repaired in the 19^th. The Palace of the Shahs (15^th. century) and the Maiden Tower (12^th. century) are important vestiges under the UNESCO protection. In the old town there are still narrow streets, with wooden houses, built in different styles but bearing a strong Islamic influence. There is also a minaret built in 1441/1442 and the old market. A fire worshipers’ temple can be visited on the Absheron Peninsula. It is called Ateshgah.

The oil exploitation brought a real boom in the town. Nice palaces have been built, like the Hajinski Palace. Beautiful Art Nouveau houses, like the Opera and Ballet Theater became much admired.

Another stage in the architecture of the town is the Soviet era, when blocks of flats have been built but also some houses like the Academy House. The Memorial of the 26 Baku Comissars, another Soviet monument, was destroyed in 1989 and then demolished in 2006. In 1958 a fountain was constructed, which depicts a real character, that of the Bahram Gur Shah of the Sassanid dynasty, praised by the Persian poet Nizami (12^th. century) in his poem “Seven Beauties”.

My visit in those three cities: Yerevan, Tbilisi and Baku brought me nearer a world about which I read but never could imagine properly.Each of them is different, has another atmosphere, is linked with other culture. There are really many things to be learned there. I suggest you to visit those countries. You will not be disappointed.