O dată ajuns în Bali, ai la dispoziție mai multe modalități de a vizita insula.

Poți contacta agenții de travel, care organizează excursii pe diverse trasee. Prețurile diferă puțin dar poți totuși compara două-trei, până te decizi. In general, vorbim despre o sumă în jur de 70$ pe zi. La excursie pot lua parte mai multe persoane, funcție de mărimea mașinii și numărul de locuri.

Există și companii de transport care dispun de mai multe mașini pe care le închiriază, cu sau fără șofer. Circulația e dificilă pe insulă, aglomerația mare în anumite locuri și momente, așa că nu am optat pentru a conduce personal în Bali. Dacă închiriezi mașina cu șofer cu tot, compania îți pune la dispoziție diverse trasee pre-determinate, din care poți alege. Costul este de 50$ pe zi.

circulația pe insulă

Există și șoferi care lucrează pe cont propriu, pe care îi poți angaja. In centrul Ubudului,, te opresc mulți care se oferă să-ți fie șofer și ghid, în drumurile tale pe insulă. Mașinile nu sunt prea noi, deci nu poți ști la ce te expui, mai ales că nu cunoști nici abilitatea de a conduce a șoferului. De multe ori cei care te abordează sunt intermediari, care stau lângă o mașină dar după ce bați palma, afli că șoferul e altul și mașina la fel! Nu aș recomanda varianta asta.

Cum am procedat noi: un angajat de la Aya’s Rooms  ne-a recomandat o companie de transport la care lucra ca șofer un prieten al lui. Acesta a venit, am stat de vorbă și i-am spus ce vizite propun. M-am ghidat după mai multe trasee pe care le ofereau agențiile sau alte companii, schimbând câte ceva, în sensul că am renunțat la unele obiective care prezentau mai puțin interes pentru mine și propunând în schimb altele, în aceeași zonă, care mă atrăgeau mai mult. In general, cam toți oferă aceleași trasee.

Ne-am înțeles apoi asupra costului. O zi de 8 ore (care de cele mai multe ori au fost 9 sau chiar 10, depinzând de trafic) ne-a dus la 50$. Având în vedere că împărțeam costul pe din două, am considerat că merită să dau 25$/zi pentru a-mi asigura accesul la obiectivele dorite. Taxele de intrare la obiective nu sunt cuprinse în acești bani. Cam asta este suma pe care o veți plăti, pe zi. Poate se poate obține și un preț mai mic cu 5-10$ dar atenție la starea mașinii și la existența și funcționarea aerului condiționat! Verificați totul înainte de a bate palma!

acesta a fost șoferul care ne-a însoțit cinci zile pe insulă

La sfârșitul excursiei/excursiilor, dacă ești mulțumit, oferă o mică sumă în plus șoferului, fiindcă cei 50$ nu îi aparțin lui, ci firmei la care este angajat! Noi am făcut cinci excursii pe insulă, despre care voi povesti în postările care urmează.

Pentru a nu repeta mereu aceleași detalii în postările despre temple, care urmează, am considerat că este mai bine să scriu aici mai multe. Dacă vreți, acesta poate fi un soi de îndreptar personal pentru temple.

Balinezii au o viziune dualistă asupra lumii. Pe de o parte, sunt hindu-budiști, pe de alta nu au renunțat nici la spirite. De aceea, pe insulă se văd mereu copaci sau chiar statui înfășurate într-o pânză, de cele mai multe ori cadrilată. Ei cred că acei copaci adăpostesc spirite, cu care vor să se afle în bune relații. Cel mai înalt munte de pe insulă, Gunung Agung, este identificat de către balinezi cu Muntele Meru, care este centrul cosmic al religiei hinduse.

Străvechiul zeu al naturii, Anantaboga, are forma unui șarpe uriaș al cărui cap este îngropat sub Lacul Bratan, coada ajungând la mare, la Keramas. Numeroase manuscrise pe frunze de palmier sunt dedicate Zeiței Înțelepciunii, Saraswati. Templele ei sunt cărțile, nu are altare speciale. Zeii nu sunt reprezentați prin imagini. Ei coboară pe pământ la festivaluri și atunci li se pun la dispoziție mici statui ritualice și tronuri în formă de lotus (padmasana). Templele balineze sunt pline de figuri grotești și chiar înfricoșătoare de animale, monștri și demoni.

Hinduismul balinez este Agama Tirtha sau Religia Apei Sfinte. Pe lângă plantațiile de orez se află așa-numitele “temple de apă” (tirta) și acolo au loc festivaluri legate de “dezlegarea apei,” adică momentul în care câmpurile de orez sunt inundate cu apă.

Pura Penulisan

Pura Taman Ayun

Numele templului este “Pura” în limba indoneziană, însemnând “oraș înconjurat de ziduri”. Pura este un spațiu de rugăciune deschis, înconjurat de ziduri. Curțile interioare sunt despărțite între ele prin porți caracteristice, de obicei bogat ornamentate, numite “porți despicate“. Ele se află spre zona exterioară. Intre a doua și a treia curte, cea sacră, se află porți cu acoperiș.

Templul balinez are formă de continuum, fiind orientat dinspre mare spre interiorul muntos al insulei. El este împărțit în mai multe curți, începând de la spațiul profan – jaba pisan=zona exterioară, urmată de jaba tengah=zona mijlocie și ultima, cea sacră, jero, unde vizitatorii nu au în general acces.

Pura Rambut Siwi

Kerta Gosa

Pura Besakih

Pura Besakih

In interiorul zidurilor se află numeroase pavilioane, numite bale și turnuri, numite meru. Aceste meru sunt asemănătoare cu pagodele japoneze și chinezești. Ele au mai multe etaje, numărul lor fiind variabil în diferite temple și sunt acoperite cu stuf, amintind de niște ciuperci uriașe. Meru dau un farmec deosebit templelor balineze, în opinia mea.

Bale, adăpostesc, de cele mai multe ori, mici altare, dedicate unor zeități sau relicvele templului. De asemene ele pot avea unele destinații speciale, precum pavilionul pentru cântat.

bale la Pura Ulun Danu Batur

bale la Pura Samuan Tiga

meru la Pura Ulun Danu Batur

meru la Pura Ulun Danu Batur

In Bali se află peste 20000 de temple, de aceea i se mai spune și “insula celor 1000 de Pura”. Cel mai mare, mai sfânt și mai important dintre ele este Templul Mamă Besakih, adică Pura Besakih.

Templul Mamă Besakih

Templele se află pretutindeni pe insulă: în regatul zeilor, la munte (Templul Mamă Besakih), între zeitățile marine, la mare (Pura Tanah Lot și Pura Uluwatu), în sate și orașe, pe lacuri (Pura Ulundanu Bratan) sau lângă câmpurile de orez, cu rol de alocare a apei (Pura Taman Ayun). Acestea din urmă sunt dedicate zeiței Sri Dewi, zeița orezului, una dintre cele mai importante pentru balinezi.

Când vizitezi un templu, trebuie să te supui unor reguli. Atât bărbații cât și femeile trebuie să poarte un sarong, care să le acopere picioarele. In jurul taliei se înfășoară un mic brâu, numit selendang. Ambele piese de îmbrăcăminte pot fi închiriate la temple sau le poți purta pe ale tale. Sunt mulți cei care vând saronguri în jurul templelor și îți poți cumpăra unul (1-2$), pe care să îl porți apoi peste tot. Dacă ai fost în Grecia și ți-ai cumpărat acolo un șal pentru plajă, îl poți duce cu tine și înnoda în jurul mijlocului. Indeplinește același rol 🙂 Dar cred, totuși, că e mai bine să-ți cumperi unul în Bali, fiindcă va fi, în același timp și un suvenir. Eu mi-am cumpărat unul verde cu mulți gecko (șopârle) de culoare neagră pe el. Brațele trebuie să fie acoperite în partea de sus, deci nu purta maiouri. Slapii sau papucii sunt acceptați.

Ai grijă să nu arăți cu degetul spre o persoană (gest ofensator), să nu atingi pe nimeni pe cap (nu mângâia copiii pe cap) și nu trece prin fața celor care se roagă în temple.

Acestea fiind spuse, cred că știi acum tot ceea ce este necesar ca să vizitezi templele balineze!

 

Bali, “The Island of Gods” 11. About the Balinese Temples and How Could You Visit the Island

When you are already in Bali you can buy a trip from an agencu. The price is around 70$/day, more or less, and the itineraries are almost the same. You can as well drive by yourself. I don’t advice you though to do this because the traffic could be quite hectic. It is much better to hire a car with a driver (50$/day), who will take you where you want. If you are 2-4 persons, the price per person will be accordingly less. We have been 2, so I paid 25$/day for the transport. Entrance fees are not included.

As concern Balinese religion, they are hindus-buddhists but also take care of their old gods. You will notice trees or even statues with a cloth around them. This means they believe those trees are harboring ancient deities or spirits.

The temples, named “pura” (meaning “city enclosed by walls”) have 3 inner courts, starting from outside, the profan, to the most sacred, where visitors are usually not aloud. The first gate is a “split” one, the next is a “roofed” one. Inside the courts are bale (meaning pavillions with shrines or a certain role, as chanting pavillion) and meru (meaning towers, a type of Japanese or Chinese pagodas, with many roof levels and covered with reed.

Being a woman or a man, you have to wear a sarong around your legs and a sash, called selendang, around your waist. You can bring your owns or hire them at the temple (or just borrow, it depends). The upper part of the arms must be covered but you may wear slippers.

Bearing all these in your mind, I think you are ready now to visit the Balinese temples!