Prima noastră excursie din Ubud a fost către nord-estul insulei, în provincia Kintamani, în jurul Muntelui și Lacului Batur. Gunung Batur (1717 m) este un vulcan activ, care a erupt prima dată în 1804, iar ultima erupție importantă a avut loc în 1968. Stau mărturie bolovanii mari de lavă solidificată, împrăștiați pe o suprafață largă și nu toți încă acoperiți de vegetație.

Lacul și Muntele Batur, văzute din Penelokan

In jurul lacului sunt presărate mai multe sătucuri, despărțite între ele de pâlcuri de pădure, pe alocuri sau de mici terenuri cultivate, având ca fundal lacul și muntele. Acesta din urmă pare a fi acoperit deseori de cețuri, mai ales spre vârf. Chiar și de sus, din satul Penelokan (ceea ce înseamnă “loc de privit”), lacul își arată oglinda păzită de fuioare de ceață. Aici, sus, opresc mașinile care vin în zonă, pentru ca pasagerii lor să admire priveliștea sau să târguiască câte ceva în mica piață de lângă parcare. Este, evident, și un loc de făcut fotografii.

Mergem mai întâi să vedem un templu interesant, de fapt un complex religios format din mai multe clădiri, așezate pe terase, la diverse înălțimi. Templul nu se regăsește în traseele standard oferite de diverse firme, l-am ales în urma documentării pe internet. Se numește Pura Tegeh Kahuripan și îl voi prezenta într-o postare separată. Este cel mai vechi templu din Bali, situat la cea mai mare înălțime.

Pura Tegeh Kahuripan

Reîntorși în zona lacului, alegem altă direcție pentru a vizita, lângă satul Batur, Pura Ulun Danu Batur sau Pura Hulundanu Batur. Drumul până acolo nu este prea comod. In multe locuri, care  au fost cândva asfaltate, acum e pământ sau chiar gropi, pe care nu întotdeauna șoferul le poate ocoli. Ne uităm din mașină la satele mici prin care trecem și așteptăm cu emoție întâlnirea cu acest templu despre care știu că are un șir întreg de meru. Observ imediat ceea ce este o caracteristică a insulei și nu va înceta să mă uimească în toate zilele petrecute în Bali! Chiar și în cele mai amărâte așezări, în curtea fiecărei case se află mici altare de familie. Ele sunt îngrijite, în fiecare dimineață balinezii punând o nouă ofrandă la dispoziția zeilor.

Ajunși la templu, ne ia în primire un personaj despre care n-am aflat exact ce rol îndeplinea acolo. Era unul religios sau mai degrabă artistic(?!), fiindcă până la urmă a ținut să ne înfățișeze și pânzele din atelierul său.

De fapt, în prima zi, cel care ne-a condus prin Kintamani, a fost Gede, angajatul pensiunii, care a vrut să facă și el un ban. Spre norocul nostru, la sfârșitul zilei și-a dat probabil seama că nu ajunge doar bunăvoința și cunoașterea geografiei insulei, ci mai trebuie să ști să răspunzi și unor întrebări ale turiștilor, așa că ni l-a recomandat pe prietenul său de la agenția de transporturi, care ne-a însoțit în celelalte patru excursii. Veți vedea în altă postare, mai în detaliu, acest templu.

Pura Ulun Danu Batur

cel care ne-a însoțit prin templu

Următorul templu se numește la fel ca și precedentul dar se scrie altfel! Este vorba despre Pura Ulundanu Batur, vizitat probabil mai mult fiindcă se află chiar pe drumul principal. Este cel mai important templu balinez, după Pura Besakih, Templul Mamă. Vedem aici și mai mulți credincioși care se roagă, după ce și-au depus ofrandele.

later edit. De fapt, este unul și același templu, format din mai multe temple diferite, cu locații diferite

imagine din satul în care se află templul principal

într-o curte, un altar închinat lui Ganesh

pe stradă, în afara templului

Un popas interesant a fost cel de la Ferma de Cafea. Un spațiu organizat special pentru a primi turiștii. Ni se exlică cum se produce vestita și scumpa cafea Luwak, mândria insulei Bali și numărul unu la export. Desigur, are loc și o degustare a mai multor produse ale fermei dar nu și a cafelei! Aceea trebuie plătită. Dar după ce afli cum se fabrică, parcă nu-ți vine…Boabele de cafea sunt ingerate de un mic animal asemănător unei pisici, cu dungi sau pete de culoare închisă pe corp. Se numește zibetă. O vedem într-o cușcă, iar gazdele se străduiesc să ne povestească cât de bine este ea îngrijită și ce fericită e că se află aici! Se vede că sunt conștienți și luptă să scoată din mintea vizitatorilor relatările din presă și de pe internet care susțin că aceste animale trăiesc în condiții mizere și sunt exploatate pentru a obține prețioasa cafea. După ce mănâncă boabele de cafea, acestea trec prin tubul lor digestiv și apoi sunt excretate. După ce au fost curățate, începe procesul de prelucrare. Cine vrea să se edifice asupra subiectului, poate citi aici http://world.time.com/2013/10/02/the-worlds-most-expensive-coffee-is-a-cruel-cynical-scam/ Este doar unul dintre multele site-uri care tratează acest subiect.

Ferma este o afacere de familie. Acest punct turistic aduce și el bani frumoși pentru că, după ce se termină degustatul, turiștii cumpără tot felul de mirodenii, ceaiuri ecologice și cafea de la magazinul de prezentare.

un arbore de cafea

priveliște spre plantație

zibeta

bunica prăjește boabele

flori de Rosela, care se usucă pentru ceai

așa se zdrobesc boabele pentru o cafea ecologică

fiecare vizitator primește pentru degustare aceste 7 pahare

așa crește papaya

manja (pronunțat mangea), copac decorativ cu fructe otrăvitoare, folosite pentru decorații interioare

A fost o zi plină! Ne-am familiarizat cu atmosfera de pe insulă, am învățat cum sunt construite și împărțite templele, am înțeles că nu e tocmai simplu să fi producător de cafea și, în drum spre casă, am văzut prima noastră orezărie pe terase. In Bali există mai multe orezării care sunt vizitate de turiști. Acolo au apărut și mici restaurante sau cafenele, terase cu rol de belvedere, unde se plătește o taxă de intrare. In această primă zi am văzut orezăria de la Tegallalang, care se află nu departe de Ubud și nu este cea mai spectaculoasă. Totuși, pentru un european, neobișnuit cu asemenea peisaje, această îmbinare de nuanțe de verde, al orezului și al palmierilor și bananierilor care cresc la capătul teraselor, reprezntă un peisaj ieșit din comun și mai ales un bun subiect fotografic.

  terasele de orez de la Tegallalang

 

Bali, “The Island of Gods” 12. First Trip – Kintamani, Around the Batur Lake

Our first trip was in the N-E of the island, in Kintamani county. Mount (1717 m) and Lake Batur are the main figures here! Mt. Batur is an active volcano. It’s first erruption took place in 1804, the last important one in 1986.

Firstly, we went to Pura Tegeh Kahuripan, an old temple, the oldest in Bali. Then, after admiring the lake from above, in Penelokan village, we visited two different temples bearing the same name, written differently: Pura Ulun Danu Batur and Pura Ulundanu Batur. I will write more about these temples in separate articles.

The visit on a coffee plantation and to rice terraces were others highlights of our trip. It was a full day. We learned and saw a lot. Bali already felt at home.