A doua excursie din Ubud a avut ca puncte centrale Templul Besakih și Kerta Gosa, Curtea de Justiție din Klungkung. Bonusurile au fost reprezentate de Templul Kehen, templul care mie mi-a plăcut cel mai mult și terasele de orez de la Rendang.
terasele de orez de la Rendang
poartă la Pura Kehen
Primul popas l-am făcut la Gianyar, capitală de provincie, oraș cu un bulevard larg, înțesat de frumoase grupuri statuare. Arăta de parcă ar fi fost zi de piață. Multe mașini și oameni grăbiți.
trecând prin Gianyar
Am urmarit cu interes pregătirea ofrandelor pentru temple, vândute apoi imediat, la fața locului.
se pregătesc ofrandele
Mai există aici reședința regelui local, în care locuiesc urmași ai familiei. Turiști n-am văzut deloc. Pe stradă, n-am atras atenția în nici un fel, așa cum se întâmplă în alte părți. In apropiere, la Klungkung, palatul se pregătea de înmormântare. Murise un important membru al familiei. Am văzut carele mortuare, care așteptau pe stradă. Ceremonia urma să aibă loc a doua zi. Boul negru arată că decedatul era bărbat, iar pentru o femeie se folosește ca simbol o vacă albă. Nu știu cât adevăr există în ceea ce ne-a spus șoferul dar el afirma că decedatul se depune în interiorul animalului și se incinerează cu totul. Păcat că nu am avut pe cineva care să ne dea mai multe explicații, fiindcă părea interesant.
noul palat al regelui la Klungkung
car mortuar
In Klungkung se vizitează Kerta Gosa sau Curtea de Justiție, tot ceea ce a mai rămas din palatul regal vechi. In curte se află și un muzeu, pe care însă nu l-am vizitat. Pavilionul, care parcă plutește pe apa bazinului încărcat de nuferi, este o adevărată lecție de pictură și istoria insulei. Voi prezenta separat acest loc, el fiind unul dintre siturile istorice cele mai importante din Bali.
la Kerta Gosa, Klungkung
După o pauză mai lungă decât am anticipat la Klungkung (dar care a meritat fiecare minut), ne-am îndreptat spre locul sacru al Bali-ului, Pura Besakih. Nu zăbovesc acum nici asupra acestui obiectiv, prea important pentru a-l expedia în doar câteva fraze. Vreau doar să punctez un alt popas pe traseul celei de-a doua zi de excursii. Dacă vreți să aflați mai multe despre Templul Mamă, urmăriți în conrinuare acest serial despre Bali.
Pura Besakih
Intorcându-ne spre Ubud am zăbovit preț de o ciocolată caldă la niște terase de orez, zicea șoferul nostru. De fapt, nici nu sunt terase în adevăratul sens al cuvântului și se pot vedea doar de la un restaurant poziționat strategic! Cred că este o înțelegere între proprietarul restaurantului și ghid sau șofer, acesta primind un comision dacă aduce clienți. Obiceiul se practică cam peste tot. L-am întâlnit în Turcia, Grecia, Tunisia. Locul însă este minunat, vă asigur! Desigur, proprietarii se așteaptă să consumi un buffet lunch de 75000 de rupii dar noi am luat doar ciocolata (26260 rupii, cu 10% TVA inclus). Fata care servea mi-a dat cu 1000 și ceva de rupii mai puțin rest decât trebuia și, când i-am atras atenția, a râs și mi i-a adus! Suma era mică, în mod normal nu aș fi cerut-o, ba aș fi lăsat și bacșiș dar nu-mi place să mă ia cineva de proastă sau să-și închipuie că pentru mine banii nu contează…Bacșișul îl ofer când vreau eu, în general când sunt mulțumită de serviciu, nu?? Se practică deci sistemul și în îndepărtata Asie, nu doar prin părțile noastre…
suntem așteptați cu zâmbete largi…
orice comerciant care se respectă îl preaslăvește pe Ganesha
intrarea în restaurant
ieșim să ne plimbăm
ferigile astea uriașe mi-au plăcut tare mult
Terasele de orez de la Rendang abia urmează. E și aici un restaurant dar mai jos de șosea. Chiar lângă drum este amenajat un punct de belvedere. Suprafața cultivată cu orez nu este prea mare în acest loc dar terasele se văd distinct și sunt mărginite de vegetația tradițională.
terasele de orez de la Rendang
A doua noastră excursie se apropie pe nesimțite de sfârșit. Totuși, nu înainte de a opri, în apropiere de Ubud, pentru a vizita ceea ce mie mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase temple văzute în Bali: Pura Kehen. Desigur, despre el, în alt articol. Acum ne grăbim spre casă.
Bali, “The Island of Gods” 16. The Second Trip – Other Rice Terraces, a Justice Court, the Mother Temple Besakih, All in Central Bali
Our second trip took us to the most sacre temple in Bali, Pura Besakih, to the finest one (in my opinion) – Pura Kehen and to the most important historical site in Bali – Kerta Gosa. About all of these I will write a separate article. We also saw other paddy fields, enjoying the beautiful and fresh colors.
Adica ciocolata a costat cam o treime din pretul bufetului ? E scumpa ciocolata sau e ieftina mancarea 🙂 Cat despre corectitudine, mai ales cand e vorba de turisti care nu sunt familiarizati cu moneda si cu preturile tarii in care calatoresc, cred ca se intampla cam peste tot. Cred ca si eu faceam la fel. Nu sunt zgarcita, dar nu vreau sa fiu trasa pe sfoara.
Minunate peisajele din fotografie. Ferigile arborescente sunt extraordinare. Florile roz imi sunt necunoscute. Cred ca as avea o multime de plante de descoperit intr-o calatorie in Asia 🙂
Asa e, ciocolata e mai scumpa dar noi n-aveam chef de mancare. Planta aceea am avut-o si eu dar mai mica, cumparata candva, ca puiut, in fosta RDG. Nu-mi vine in minte acum denumirea stintifica. A crescut, s-a ramificat si a facut o multime de tepi. Am vazut apoi la cineva si cu flori crem la culoare. Cea din Bali avea insa florile mai mari. In ceea ce priveste plantele in general da, ai vedea o multime, necunoscute:)
Practica ofrandelor a dat o ocupatie si o sursa de trai; ele nu sunt doar improvizatii cu ce au oamenii la indemana; unele par destu de elaborate.
Carele mortuare sunt alte lucruri elaborate. Practicile lor religioase sunt, intr-adevar,interesante.
Ofrandele acelea “se consuma” pe banda rulanta, e mereu nevoie de ele. N-am avut curiozitatea sa intreb cat costa, probabil sunt ieftine dar, vandute zilnic, in cantitate mare, se aduna ceva bani pentru trai, imi inchipui.