A treia zi de excursii ne-a purtat cel mai departe de Ubud, în vestul insulei. Introdusesem aici în traseu un templu pe care nu l-am prea văzut menționat în ofertele agențiilor, Rambut Siwi. Deși am stat mult timp în mașină în ziua aceea, nu aș putea spune că regret. Atmosfera templului în sărbătoare și așezarea lui chiar pe malul oceanului, cu priveliști de vis, m-au răsplătit pe deplin.

Deși, teoretic, din Ubud poți ajunge oriunde în Bali, în realitate excursiile spre vestul insulei sunt mai lungi și mai obositoare datorită distanței mai mari și a aglomerației de pe șosele, atât în zona Denpasar – litoralul de sud cât și spre portul Gilimanuk în vest, care asigură legătura cu Java.

De la Denpasar ne-am îndreptat spre vest, vizitând mai întâi Templul Tanah Lot în sărbătoare, apoi, mai departe, spre Templul Rambut Siwi. Acestea au fost cele două obiective propuse pentru excursia respectivă.

 Pura Tanah Lot

Oceanul lIndian la Tanah Lot

Pura Rambut Siwi, una dintre curți

Naga, la Rambut Siwi

La sosirea noastră în Bali, în 27 mai 2014, am nimerit în plină sărbătoare de Galungan. Am încercat să aflăm mai multe de la șoferul nostru și am completat cu explicațiile de pe wikipedia. Anul solar balinez are 210 zile și este înțesat de sărbători al căror sens e uneori greu de înțeles pentru noi.

Una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare în opinia șoferului, și care poate să apară și de două ori pe an conform calculelor, este Galungan, care ține 10 zile. Deci, în anul trecut ea a început în 21 mai și s-a încheiat în 31 mai, adică exact ziua în care noi am fost în excursie spre vestul Bali-ului. Această sărbătoare celebrează victoria dharmei asupra adharmei și marchează revenirea pe Pământ, pentru a-și vizita rudele și prietenii, a spiritelor celor plecați dintre cei vii. Dharma este un concept religios care are înțelesuri puțin diferite în hinduism, budhism sau jainism dar, în esență, se referă la un mod corespunzător de viață, adică comportament, îndatoriri, drepturi, virtuți, etc. Adharma este opusul dharmei. Sărbătoarea are deci un profund sens moral, pe lângă cel religios. Cu ocazia sărbătorii se înalță pe străzi acei stâlpi din bambus (numiți penjor), frumos împodobiți, care poartă ofrandele pentru cei dispăruți. I-am putut admira (și fotografia) peste tot în Bali, pe tot timpul șederii noastre acolo.

penjor în Ubud

Ultima zi a sărbătorii, 31 mai în 2014, se numește Kuningan și marchează plecarea spiritelor-musafiri de pe Pământ. In această zi parcă întreaga insulă s-a pus în mișcare! Cu mic, cu mare, îmbrăcați de sărbătoare, se îndreptau spre temple. Femeile purtau pe cap coșuri măiestrit împletite, în care se afla mâncarea pe care au pregătit-o. La temple ea era sfințită (așa cum se sfințesc la noi la țară cozonacii și ouăle de Paște, de exemplu), apoi familia o mânca la iarbă verde sau acasă. In întreaga zi am putut urmări asemenea scene în desfășurare. A fost realmente impresionant să vezi atâta lume în mișcare!

spre templu

Balinezii sunt foarte credincioși și îngrijirea templelor precum și a altarelor de casă constituie pentru ei o preocupare constantă. Când spun asta nu mă refer doar la munca în sine ci și la efortul material. Dintr-o discuție cu șoferul am înțeles că fiecare bănuț economisit de o familie, merge către un templu. Pânzele acelea pe care le vedem înfășurând statuile sau ornând altarele, ofrandele numeroase, care apar peste tot, trebuie mereu împrospătate, pentru a arăta cinstirea de care se bucură zeii. Și asta costă.

L-am întrebat pe șofer care este destinția de călătorie cea mai îndrăgită de balinezi. Răspunsul m-a descumpănit, recunosc. “Balinezii nu călătoresc. Poate un procent foarte-foarte mic (aș aprecia sub 5-6%) dintre cei extrem de bogați.” Am fost curioasă atunci să aflu pe ce-și cheltuiesc banii. Oricum, sunt foarte puțini banii pe care îi câștigă. Conform celor spuse de șofer, salariul minim standard ar fi de 1150000 de lei (el câștigă 1200000/lună!), cei cu studii superioare ajungând la 2 milioane! Cel mai bine se câștigă (unde altundeva într-o țară ca Bali?!) în turism, pentru că acolo sunt și bacșișuri. Banii se cheltuiesc în principal pentru mâncarea foarte modestă (șoferul nostru mânca un prânz de 1$/zi, pe care l-am încercat și noi) și pentru templu. Așadar, când percepeți așteptarea lor pentru un bănuț, deschideți-vă mai larg punga! Sărăcia lor nu este sărăcia noastră și oricum când ajungi în Bali ți se pare totul foarte ieftin! Oricât te consideri de sărac, ești mai bogat decât oricare dintre ei…Am însă serioase îndoieli cu privire la suflet…Al cui e oare mai bogat??

Despre Pura Tanah Lot și Pura Rambut Siwi, în postările următoare.

 

Bali, “The Island of Gods” 20. Third Trip, West Bali in Kuningan Day

Kuningan Day is a day that finishes the Galungan celebration in Bali.This one changes the day every year, as a result of the calculus made based on the Balinese 210 days year. It celebrates the victory of dharma against adharma. Dharma is a concept that means good behavior, virtues, rights, responsibilities, etc. It is difficult to capture the sense of the concept by mere a translation from Sanskrit. It is a religious concept, with slightly different sense in Hinduism, Budhism or Jainism.

Galungan is the period when the souls of the dead come to visit their home, to meet families and friends. The celebration lasts for 10 days. Kuningan marks the day when the souls leave. This was exactly the day when we visited two temples: Tanah Lot and Rambut Siwi. I will tell you about them in my next posts.