Belem este o prescurtare portugheza a cuvantului “Bethlehem” si are legatura cu biserica inchinata Sf. Maria de Belem, apartinand manastirii Sf. Jeronim sau Mosteiro dos Jeronimos, care, impreuna cu Padrao dos Descobrimentos (Monumentul descoperirilor), Torre de Belem (Turnul Belem), Jardim Tropical, Palatul Ajuda si o multime de muzee, fac din acest cartier un loc caruia trebuie sa ii acorzi cel putin o zi in trecerea ta prin Lisabona. Pana in 1885, Belemul a fost un sat independent. Aceasta parte a orasului de azi a suferit cel mai putin in timpul marelui si dezastruosului cutremur din 1755, de aceea aici se gasesc cladirile cele mai vechi din Lisabona.

In Belem ajungi luand tramvaiul nr. 15 din Praca do Commercio si mergand cu el 15 statii, pana la statia Jeronimo. De altfel, vei vedea manastirea pe geam, asa ca vei sti unde sa cobori. Si fiindca tot suntem aici, hai sa o vedem! Timpul nostru e dramuit, asa ca lasam manastirea propriu-zisa si Muzeul de Arheologie, adapostit intr-una din aripi, pentru o alta vizita si, dupa ce facem o multime de poze in exterior, intram in biserica manastirii (intrare gratuita), pentru a vedea ce ne ofera.

Construirea manastirii si a bisericii a fost finantata din taxa pe mirodenii si aur si, prin abandonarea constructiei Pantheonului din Manastirea Batalha, un alt loc reprezentativ pentru Portugalia. Pana in 1834, manastirea a apartinut ordinului Sf. Jerome. Ea a fost construita deasupra altarului la care Vasco da Gamma s-a rugat toata noaptea inaintea plecarii sale pe drumul care avea sa-l duca la descoperirea Indiei. Era aici o sihastrie din jurul anului 1450, fondata de printul Henri Navigatorul. Rolul noii manastiri a fost acela de a celebra descoperirea drumului spre India.

Constructia a inceput in timpul domniei lui Dom Manuel I, la inceputul sec. al XVI-lea si a durat aproape un secol. De aceea vedem azi o imbinare de stiluri, in care predomina insa minunatul stil manuelin, o tranzitie intre gotic si renastere, in Portugalia. Intreaga manastire mi s-a parut o dantelarie alba, spumoasa, in care au incremenit visele constructorilor.

Portalul de sud al manastirii este impresionant. Are o inaltime de 32 m si o latime de 12 m si este ornamentat cu mici statui ale celor 12 apostoli, cu scene din viata Sf. Jeronim, iar deasupra, pe un piedestal, se afla Madona din Belem. Cred ca aceasta este partea cea mai fotografiata a manastirii.

Din pacate nu mai putem zabovi aici, daca vrem sa vedem si altceva, asa ca traversam frumosul parc din Praca do Imperrio, cu Fonte Luminosa, o fantana cu joc de ape, care alcatuieste 70 de desene si seara este frumos iluminata si o luam de-a lungul Tagusului, spre celalalt monument care atrage aici turistii – Monumentul Descoperirilor. Dar despre el, in postarea de maine.