Il văzusem demult la TV dar, în realitate, este mult mai impresionant, prin forma sa de caravelă , gata să se avânte în larg și prin cele 32 de figuri istorice de la baza sa, foarte evocative. In fruntea tuturor, ținând în mâini o caravelă, este prințul Henri Navigatorul (înmormantat la Mănăstirea Batalha), cel care a finanțat numeroase călătorii pentru descoperirea unor pământuri noi. Mai stau acolo, martori mândri ai istoriei portugheze, Vasco da Gamma, Ferdinand Magellan, Alvarez Cabral (descoperitorul Braziliei), Bartolomeu Diaz, călătorul care a traversat prima dată Capul Bunei Speranțe, Luis de Camoes, preoți și călugări care au fondat misiuni în noile teritorii și mulți alții.

Monumentul, care are o înălțime de 52 m, este de dată recentă, fiind inaugurat în 1960, la 500 de ani de la moartea lui Henri Navigatorul. Numele de “padrao” vine de la pietrele în formă de steag, pe care le lăsau ca semn marinarii pe noile pământuri și care purtau acest nume.De la monument vedem podul 25 aprilie și, dincolo de Tagus, mai în ceață, statuia Cristo Rei. Podul, care are ca model podul Oakland Bay din San Francisco, are o lungime de peste 2 km, fiind folosit atât de mașini cât și de tren. A fost inaugurat în 1966 și, până în 1974 a purtat numele de Podul Salazar. După “revoluția garoafelor” din aprilie 1974 a fost redenumit Ponte 25 Abril.

Cristo Rei este un monument ridicat, în 1959, în semn de mulțumire către Dumnezeu fiindcă Portugalia nu a participat la luptele din al doilea război mondial. Modelul său a fost celebrul monument din Rio de Janeiro. Și în acesta se poate urca cu un lift (2.50 euro) pentru a admira Lisabona și Tagusul. Noi nu am fost pe celălalt mal al său din lipsă de timp dar am aflat că acolo, la Caparica, sunt plaje frumoase, mult apreciate de cei din Lisabona, așa că, dacă se întâmplă să fțti pe acolo vara, nu uitați!

In spatele nostru se află acum Centrul Cultural Belem, construit în perioada 1988-1993, când Portugalia se pregătea pentru a prelua conducerea Uniunii Europene (1994) și avea nevoie de un sediu adecvat. In prezent, aici se desfășoară numeroase evenimente culturale: teatru, operă,

muzică clasică, cinema, conferințe.

In zonă se află și câteva restaurante (ca și cel din imagine, cu specific pescăresc; mai există unul cu specific japonez, de sushi și surimi și unul chinezesc) așa că, dacă vă prinde pe aici ora prânzului, aveți unde mânca fără a părăsi zona, fiindcă mai sunt multe de văzut.

Trecem apoi pe lângă această simpatică pereche, care ne amintește că în zonă se află Muzeul de etnografie și folclor și apoi pe lângă un far (construit între 1515-1521), după care se zărește deja Torre de Belem, pe care il veți vedea în postarea de …maine.