In afara templelor care se vizitează cu permisul cumpărat, mai sunt câteva temple, mai îndepărtate, unde intrarea se plătește separat. Intre ele se numără și Beng Mealea, unde tichetul de intrare costă 5$.

La cca. 40 km est de principalul grup de temple Angkor și la 77 km de Siem Reap, pe șosea, se află un templu care nu a fost încă reconstruit din ruine, templul care m-a impresionat poate cel mai mult. Este Beng Mealea,ridicat – se presupune – la mijlocul secolului al 12-lea, în stil Angkor și contemporan cu Angkor Wat. In jurul său s-ar fi dezvoltat un oraș chiar mai mare decât Angkorul, după părerea unor cercetători.

Acoperit de jungla care l-a măcinat încet-încet, templul a fost redescoperit, mai întâi informativ (1954) și apoi de facto (1965), de către cercetătorii francezi. Atunci au știut și că aici este locul de înmormântare al regelui Suryavarman II. Pentru că țara se afla în război, în 1965, templul a rămas abandonat și a fost distrus și mai mult, în continuare.

Abia în 2003 s-a construit un drum spre templu, pentru a putea fi cercetat și restaurat dar și pentru a fi vizitat de turiști.

Istoria templului este complet necunoscută. Nu se știe cine l-a construit și când exact, deoarece nu există nici o stelă sau alt indiciu scris. Unele sculpturi îi înfățișează pe Shiva și Vishnu și atunci s-a presupus că, inițial, ar fi fost un templu hindus dar există și imagini budhiste, probabil ulterioare. Toate sunt presupuneri, iar datarea sa se bazează pe stilul construcției, foarte apropiat de cel de la Angkor Wat dar mai târziu decât Baphuon.

Principalul material de construcție folosit este gresia, ușor de modelat. Templul se află la doar 7 km de Phnom Kulen, carierele de gresie ale Angkorului. Aceasta ar fi fost transportată pe canalele artificiale care împânzeau locul.

Orientat spre est dar având toate cele patru intrări clasice, galeriile sale și sanctuarul central sunt toate prăbușite acum. S-a putut însă aprecia că templul, având trei zone concentrice, ocupa o zonă de 108ha, contând drept unul dintre cele mai mari ansambluri din zona Angkorului.

De pe șosea, unde sunt câteva tarabe sărace ale localnicilor, un drum pe care se văd numeroase urme de balustrade naga, conduce către ruine. Un panou, pe care ni se comunică că din jurul templului cu fost extrase, începând cu 2003, 438 de mine anti-personal și activitatea continuă, ne face să simțim parcă în ceafă suflarea înghețată a războiului. De altfel, mereu ești sfătuit să nu te abați de la drumurile marcate pentru că mai pot fi încă mine îngropate în timpul războiului și nedescoperite încă…

• 

Capetele miticilor naga, văzute aici. sunt lucrate cu un deosebit simț artistic, care impresionează.

Ceea ce vezi, în principal, la Beng Mealea, este o îngrămădire grandioasă de blocuri de piatră, pe alocuri acoperită de mușchi, care doar sugerează o gopura, o galerie sau un turn. Un podeț construit din lemn ghidează turistul prin acest haos împietrit, dominat de trunchiurile copacilor și care dezvelește, ici-colo, ca o sugestie, basoreliefuri pe care se disting scene din Ramayana.

Sunt doar câțiva turiști în incinta templului așa că e ușor să-ți imaginezi că ești singur acolo și, cumva, să te simți ca un Indiana Jones pe cale de a face o mare descoperire. Chiar dacă asta pare exagerat, realizezi, oricum, cam care a fost sentimentul acelor primi cercetători care au pătruns aici, în liniștea mormântală a blocurilor de piatră…E o atmosferă solemnă, care te face să pășești mai cu sfială decât în celelalte locuri populate intens de turiști zgomotoși. Cântul monoton, sfâșietor ca o litanie, al călugărilor de la o mănăstire aflată nu departe de templu, după cum ne spune ghidul nostru, contribuie la această impresie, încadrându-se perfect în timp și spațiu, aici.

Ne continuăm drumul printre galerii și “biblioteci” pe care putem doar să ni le imaginăm, spre turnul înalt de 40m, înconjurat de patru “biblioteci”. E clar că aici a fost locul unor mari bătălii: ale oamenilor dar și ale naturii, iar în urma lor au rămas doar ruine. Din nou, atenție pe unde călcați și pe unde mergeți! Lucrătorii în turismul cambogian vă vor teferi și, de aceea, au ridicat această construcție de lemn, de la care nu e bine să vă abateți pentru a explora pe cont propriu. Ascultați sfaturile date, e în interesul vostru!

La sfârșitul vizitei am găsit și apsarele, care nu puteau lipsi!

Personal, m-am desprins greu de atmosfera acestui templu, ca nici un altul pe care l-am văzut în cele trei zile de vizită în parcul arheologic. Ziua nu s-a încheiat însă, ne așteaptă și alte mărturii venite din trecut.

Beng Mealea, the Temple That Impressed Me

At 40km East of Angkor, a temple which was not recomposed from the ruins, impressed me the most. It is Beng Mealea, built at the middle of 12th. century, in Angkor style and contemporary with Angkor Wat. This is the burrial site of King Suryavarman II.

Rediscovered in 1954 by French researchers, who got information about it, the real research begun in 1965 but it was quikly abandoned because of the war. The nature’s work and the war’s effects are shown in the today state of the temple.

Only in 2003 it was built an access way to the temple, to bring tourists here. One has to pay an extra 5$, beside the general permit, to visit the premises.

It is worth a visit there to see the ruins in an almost unspoiled state. The silence of the place was underlined by the chants of the monks living not far from there. It is really an atmospheric place, which I enjoyed very much.