Știți deja din postări mai vechi că stilurile mele preferate de arhitectură, pe care le caut în călătoriile mele, sunt Art Nouveau/Jugendstil și Fachwerk sau Tudor (Anglia). De data aceasta am căutat acele Fachwerkhauser la Bietigheim-Bittingen, unde se ajunge cu S-Bahn 5, din Stuttgart.
Așezată pe cele două maluri ale râului Enz, la o altitudine de 200 m, localitatea are peste 42000 de locuitori. Ea se află la 23 km nord de Stuttgart. Acolo se pot vedea cele mai vechi case construite în stil Fachwerk, din bazinul râului Neckar. Bietigheim-Bissingen își are, de aceea, locul său bine meritat pe drumul de biciclete, numit Deutsche Fachwerkstrasse, care pornește de la Mosbach, pe Valea Neckarului și duce la Haslach în Pădure Neagră și Meersburg, la Bodensee. Acest drum are o lungime de 317 km și se poate parcurge, cu bicicleta, în aproape 24 de ore.
“Emblema” orașului este viaductul de cale ferată deschis circulației în 1823. El are 287 m lungime, cea mai mare înălțime deasupra apei este de 33 m și numără 21 de arce. Forma este cea a unui apeduct roman cu două nivele, iar materialul de construcție folosit, cărămida roșie.
viaductul de la Bietigheim-Bissingen
proiectanții și constructorii săi
De la gară în centrul vechi se ajunge într-o plimbare de vreo 2 km, care însoțește – pe o alee înverzită – cursul Enzului, trece prin Grădina Cetățenilor și podul peste Enz, turistul fiind permanent îndrumat de un indicator.
Grădina Cetățenilor (Burgergarten)
podul pietonal peste Enz, plin de coșuri cu lalele
Gunther Stilling – Poarta lui Janus, 2000 – la intrarea pe pod, dinspre Orașul Vechi
Gottfried Gruner – Floarea Enzului, 1989
Orașul este împodobit cu surprinzător de multe opere de artă stradală, fapt care se observă și din fotografiile de mai sus și din cele care vor urma.
In mica piață în care intrăm imediat după ce trecem podul (Kronenplatz), dăm cu ochii de monumentul Ku(h)riosum, aparținând sculptorului Goertz, construit în forma unei fântâni medievale în centrul căreia tronează însă nu o figură marcantă ci o vacă, pe un bidon de lapte.
Jurgen Goertz – Ku(h)riosum, 1987
Dintre casele vechi e dificil să alegi, fiind fiecare frumoasă în felul său.
Trecem și pe lângă biserica orașului (evanghelică), construită în 1401 de către contesa Antonia Visconti (din Milano), soția ducelui Eberhard al III-lea Blajinul din Casa de Wurttemberg, cu ajutorul cetățenilor orașului.
In imediata sa apropiere se află a altă casă valoroasă, Hornmoldhaus, construită în sec. al XVI-lea și devenită, în 1989, Muzeu Orășenesc.
Palatul din Bietigheim adăpostește acum casa de cultură, școala de muzică, o pensiune și un restaurant. Intr-o mică curte a sa te poți odihni pe o bancă, inspirând puternicul miros de liliac înflorit și privind alte două statui.
în fața palatului, Fritz Melis – Pavian, 1970
Max Schmitz – Conformation, Om, 1983-1985 (în stânga) și Maria Lehnen – Tors, 1988 (în dreapta)
Ne întoarcem puțin pe strada principală, să vedem și Primăria veche, datând din 1507, care are în fața sa tradiționala fântână (1549).
Când credeam că am terminat vizita, am văzut mai departe, în capătul străzii, un monument oarecum ciudat, așa că ne-am apropiat și atunci am văzut altceva interesant! Monumentul, numit Turnul Cailor Gri, 1993, amintește de faptul că și aici, la Bietigheim are loc un târg tradițional de cai, ca în alte localități din regiune, pe care vi le-am arătat deja, cu ocazia altor vizite la Stuttgart. Monumentul are o arhitectură asemănătoare cu cea a Muzicanților din Bremen și se află în fața unei curiozități moderne a orașului, Vila Visconti. Despre aceasta însă mai multe în postarea următoare, fiindcă aceasta a devenit deja prea lungă și trebuie să ne întoarcem la gară.
Jurgen Goertz – Turnul Cailor Gri, 1993
Vila Visconti, 2002
In fugă, mai înregistrez câte ceva interesant: două-trei monumente, o fântână medievală și una mai recentă, o poartă a orașului, care acum se închide în urma noastră.
Leonhard Oesterle – Tors de femeie, 1957
Fântâna de la Poarta de Jos, 1782
Karl-Henning Seeman – Bârfitoarele, 1976-1977
Poarta de Jos, sec. XIV, singura dintre cele patru porți ale orașului, care a rămas în picioare
Bietigheim-Bissingen, In Baden Wurttemberg
Looking for more Fachwerk houses, we went to Bietigheim-Bissingen, 23 km North of Stuttgart. To this end we took S-Bahn 5. The town is located on both sides of the river Enz. It has over 42000 inhabitants.
One has to walk 2 km from the railway station to the Old Town but orientation is very easy. There are a lot of old houses (15-16 centuries). In fact, this is the place where you may find the oldest Fachwerk houses in the area of the Neckar river. Among them, the most well known are the Old Townhall (1507), the Palace, the Hornmoldhaus (now the town museum), etc.
A beautiful park and many street art work are dissipated in town.
Ca in filmele de epoca 🙂 Cu exceptia statuilor moderne. Nu auzisem de orasul asta. Ma atrage idea excursiei pe bicicleta, dar la noi nu exista trasee amenajate, asa ca ne incumetam cel mult la o plimbare in jurul livezilor de la marginea orasului.
Vad ca ati avut noroc de vreme buna.
Vremea a fost exceptionala, Dani, nici ca se putea mai bine! A plouat doar in ziua plecarii 🙂
Fiindca te stiu amatoare de retete bio c/a daunatorilor din gradina, chiar acum citesc un blog interesant, poate gasesti si tu ceva:
http://hobbygradina.ro/ Numai bine!
Un orasel incantator cu multe atractii pentru turisti: stilul Tudor al caselor, statui moderniste care mai de care mai interesante si gradini minunate pentru delectarea locuitorilor. Ati vizitat locuri foarte frumoase.
Multumesc, Rodica, asa e! Asta a fost sugestia fiicei mele 🙂 Urmatoarea postare prezinta ceva mai modern din acelasi loc dar tot interesant 🙂