Am trecut de mai multe ori prin Bistrița dar n-am oprit niciodată. Vara asta, având planificată o incursiune la Colibița, ne-am oprit cât să luăm masa de prânz și să ne plimbăm puțin prin centru, pentru o siestă activă :
Dacă doriți să citiți un articol bine documentat despre Bistrița (sau chiar mai multe), accesați blogul hoinarprinsalaj, care aparține profesorului de matematică, fotografului și promotorului turismului românesc în Ardeal, Mirel Matyas din Zalău (http://mirel-matyas.blogspot.ro/2014/05/bistrita-ce-sa-vezi-intr-o-zi.html). Veți găsi în postările sale un adevărat plan de vizitare a orașului, foarte util.
Istoria, pe scurt
Orașul este cea mai nordică așezare săsească din țară, sașii stabilindu-se pe aceste locuri în anul 1206. Năvala mongolilor din 1241 a lăsat în urmă o așezare distrusă, care trebuia refăcută.
Peste aproape 100 de ani, Bistrița devine oraș regal liber și, în 1330, primește dreptul de a avea sigiliu. Pe acesta era reprezentată o potcoavă și un struț, care devin emblema orașului. Aceasta este explicația struților colorați, din fibră de sticlă, pe care îi puteți vedea risipiți prin centru.
Ce am văzut
Cei care au îmbogățit și ridicat orașul, de-a lungul timpurilor, au fost numeroșii meșteșugari, cărora Bistrița le păstrează un loc de cinste în memoria sa, marcându-le prezența în oraș.
Arcadele și numeroasele pasaje păstrează aerul medieval. Ele nu sunt întotdeauna însă prea îngrijite sau prea curate…
Orașul păstrează încă monumente arhitecturale remarcabile, precum Casa Argintarului (construcție de la începutul secolului al 16-lea, în stil gotic, cu o poartă cu ancadramente din piatră, în stil Renaștere) sau Biserica evanghelică (sec.13 – biserică cu cel mai înalt turn medieval din țară), care ilustrează trecerea de la stilul gotic la cel al Renașterii.
Casa Argintarului (sec.16), Bistrița
ancadramente din piatră stil Renaștere, arh. elvețian Petrus Italus
Biserica Evanghelică, Bistrița
Cavalerul gotic, lespede funerară din 1327
Fotogenicele porți din Bistrița alcătuiesc o întreagă expoziție!
Dacă vi-am dat câteva idei, nu ezitați să vă opriți – când aveți ocazia – chiar și pentru o oră-două, la Bistrița. Micul oraș ardelean vă va oferi în dar atmosfera sa patriarhală, în care timpul se scurge parcă mai lent ca în altă parte.
Bistrița In My Photos
Bistrița, a little town in North-East Transylvania, is the most northern Saxon settlement in Romania. It was constructed in 1206, when the Saxons arrived here. The Mongols destroyed their settlement in 1241 but it was reconstructed, and, in 1330, Bistrița became a free royal town. It seal was proposed in 1353 and it shows the coat of arms of the town, representing a horseshoe and an ostrich. Hence the many fiberglass ostriches in the town!
I only spent a couple of hours there, for lunch and a short walk in the center of the town. I can say that you can feel the medieval atmosphere during such a short time due to the houses, gates, portals, and reminders of the many local guilds.
My intention here was not to write a very documented article about Bistrița but simply to show you what I have seen during my very short visit there. For a well written article (but Romanian only), you can access another Romanian blog, hoinar prin salaj, here.
Partea feudala a orasului este foarte interesanta: sigiliile breslelor, portile…
Cum de apare strutul in sigiliul orasului? Un lucru neobisnuit si greu de inteles.
Sorry, nu pot da un răspuns dar poate in postarea colegului din Zalău se lămureşte misterul.
Hello Adriana,
I’m very keen on reading and posting blogs.
These pictures are great to see.
I love the doors and the separate doorbell.
Great fun items to see 🙂
Regards, Helma
Thank you very much, Helma. I am currently in Morocco, and when return home I will continue to write about Iran, then about my vacation in Greece, on September, and lastly about Morocco 🙂 Thanks for visiting.