Ultimul popas făcut în Croația anul trecut a fost la Primosten. Aflat în Dalmația Centrală, la 29km de Sibenik și 33km de Trogir, Primosten, cândva un mic sat de pescari, numără azi 2800 de locuitori.

Este un loc care atrage prin orașul său vechi, aflat pe o mică peninsulă rotundă, prin plaje și apa limpede de nuanțe diferite, așa cum ne-a obișnuit Croația și, nu în ultimul rând, prin atmosfera dată de numeroase restaurante cu terasele așezate pe malul mării, cafenele, mici magazine cu suveniruri și brutăriile (pekara) care îmbie mereu cu ceva proaspăt și gustos.

Numele de Primosten, care apare în 1564, înseamnă “pe pod” și se referă la faptul că, ceea ce percepem azi ca și peninsulă, era cândva o mică insulă legată de țărm printr-un pod care se ridica.

Comparativ cu alte zone, Primosten are precipitații mai puține și de aceea marinarii obișnuiau să numească zona “capul uscat”.

In oraș se pătrunde printr-o poartă din piatră, care dă vizitatorului acces imediat la principala piață. In fața porții se înghesuie o mulțime de tarabe care fac deliciul vizitatorilor, expunând multe produse locale. De asemenea, un mic grup statuar din bronz reprezintă doi localnici și altul o barcă cu doi pescari aflați la muncă – ambele constituie subiecte pentru fotografii. O a treia lucrare, aflată pe malul unei plaje adiacente, reprezintă un pescar care își repară năvoadele, asistat de o pisică care așteaptă răbdătoare să primească resturi de pește.

Istmul care leagă acum insula de oraș are, pe o parte o plajă prelungită în continuare de altele și, pe cealaltă parte un mic port de ambarcațiuni private.

Ziua, mare parte din timp turiștii și-o petrec la plajă. Aici predomină nemții, austriecii și ceva mai puțini polonezi. Până nu e prea cald, te poți plimba pe străduțele orașului, printre casele din piatră, caracteristice Dalmației. Casele sunt mai vechi dar și mai noi, acestea respectând însă arhitectura locală. Nimic strident, nimic care să iasă în evidență.

Chiar dacă pe ici, pe colo, în special pe străduțele imediat adiacente pieței centrale, mai vezi câte un restaurant sau terasă și chiar mici magazine, ele dispar pe măsură ce te afunzi spre centrul insulei. Mi se pare că ele nu sunt menite, în întregime, să atragă turiștii – cum se întâmplă prin alte părți – ci, mai degrabă să-ți arate viața obișnuită, de zi cu zi, a localnicilor. Din acest punct de vedere, Primosten este poate mai autentic.

Dimineața cât mai devreme, ca să te bucuri încă de ceva răcoare, poți face o plimbare de o oră – o oră și jumătate, adică un tur complet (depinde cât vrei să zăbovești făcând poze), în jurul insulei.

Dacă la începutul și sfârșitul turului treci pe lângă terasele care se țin lanț și care se însuflețesc mai spre seară, rămâi apoi tu și marea care strălucește în soare și își etalează nuanțele de la turcoaz la albastru-violet închis, ca și cerneala.

Am făcut și noi această plimbare, în sensul acelor de ceasornic și iată cu ce poze m-am ales:

Cea mai frumoasă amintire însă, din Primosten, este apusul de soare la care am asistat alături de mulți alții, care s-au adunat seara pe stâncile de după terasele restaurantelor.

A Travel to Croatia, autumn 2023. The last stop: Primosten

This is the last article about our trip in Croatia, last year, in September.

Primosten was chosen because it isn’t as popular as Split, Trogir or Dubrovnik, among the people of my country. It is about a small, round peninsula, once an island connected by a bridge with the main land.

With a population of 2800 inhabitants, Primosten is 29km of Sibenik and 33km of Trogir. There were a lot of German, Austrian, and even Polish tourists, when we were there.

Traditional architecture, more beaches, restaurants, bakeries, coffee shops, little streets, these are all elements much appreciated by the tourists.

A very nice walk can be made around the island (at most in an hour, depending how many photos do you want to shoot), and glourious sunsets are valuable memories from this part of Dalmatia.