Cu o suprafață de 8450 kilometri pătrați, Creta este a cincea insula, ca mărime, a Greciei. Misterele civilizației minoice m-au făcut mereu să îmi doresc să o vizitez dar până anul trecut am ocolit-o mereu. Suprafața ei, considerabilă pentru o insulă, face dificilă cunoașterea insulei într-un singur sejur. De aceea, cel puțin la o primă vizită, trebuie să-ți alegi obiectivele pentru a reuși să vezi ce crezi că este mai important. Restul, rămâne pentru o dată viitoare.

Heraklion sau Iraklion este capitala insulei și are peste 130000 de locuitori. Am făcut un tur al orașului chiar după aterizare, așa că am putut să-mi formez o idee despre ce oferă el.

Numele orașului provine de la Herakles sau Hercules dar nu cel cunoscut pentru cele 12 munci, din legendele Olimpului. Se spune că primii locuitori ai insulei au fost cureții și dactilii ideani. Cureții, cinci frați, au fost primii locuitori ai insulei, care nu au fost născuți ci au țâșnit din pământ și au crescut udați fiind de lacrimile lui Zeus. Herakles a fost unul dintre frați.

Couretes este similar cu kouros, care însemna tânăr în greaca veche.

Dactilii ideani ar fi proveniți din degetele Rheaei (mama lui Zeus), care le-a înfipt în pământ din cauza durerilor nașterii.

Cureții și dactilii au fost întemeietorii primei civilizații de pe insulă.

De fapt, conform descoperirilor arheologice de la Knossos, locul pe care se află Heraklion este locul folosit ca port pentru Knossos.

Istoria locului ne trece prin față aceeași succesiune ca și la alte insule grecești: romanii, bizantinii, arabii, venețienii, turcii. In 1913 Creta s-a unit cu Grecia. Este o înșiruire seacă de date aici, care au însemnat de fapt nenumărate lupte, asedii, revolte.

La început, în antichitate, așezarea asociată cu Knossos se numea Chora, nume generic dat tuturor capitalelor de insule. Apoi, în Evul Mediu, în timpul arabilor sarazini numele s-a schimbat în Chandax sau Chandakas, acesta provenind de la kandak, șanțul de apărare din jurul cetății, făcut de sarazini. Aceștia numeau orașul, în limba lor, Radth al Khandak. Sub venețieni, numele a devenit Chandia pentru ca otomanii să îi spună Kandiye. Numele de Heraklion a apărut pentru prima dată în timpul revoluției din 1821.

Micul tur prin oraș începe cu Piața Venizelou, unde se află Fântâna Leilor sau Fântâna Morosini. Aceasta a fost construită în 1628, supervizată de Francesco Morosini. Acesta a proiectat și apeductul care aducea apa în Heraklion. Lucrările au durat 14 luni și fântâna a fost inaugurată cu ocazia sărbătoririi Sf. Marc, patronul Veneției. Fântâna se sprijină pe patru lei, iar apa se adună într-un bazin de marmoră, cu basoreliefuri. In centru, deasupra leilor, a existat o statuie a lui Poseidon, zeul mărilor, care a fost însă distrusă în timpul ocupației otomane.

Intreaga piață și străzile din jur sunt înțesate cu magazine, cafenele și restaurante.

Tot în centru putem vedea loggia venețiană, construită tot de Morosini, la clubul nobililor. Acesta era locul lor de întâlnire, un loc destinate luării deciziilor dar și relaxării. Construcția elegantă este o moștenire venețiană a orașului. Avem în față o clădire cu două etaje, parterul fiind construit  cu arcade deschise în stil doric și etajul în stil ionic. In timpul stăpânirii loc, turcii au folosit această clădire pentru a adăposti tezaurul. In prezent, aici se află o parte din Primăria orașului.

O altă loggie, mai mică, aparține fostei Bazilici Sf. Marcu, unde se află acum Muzeul de Arte Frumoase. Bazilica a fost construită de venețieni, în 1239.

Turul continuă spre Catedrala Sf. Titus, aflată pe strada 25 August. Biserica a fost construită de venețieni aproximativ în 960 și dedicată Sf. Titus, discipol al Sf. Pavel și întemietorul Bisericii Cretei. Sf. Titus a fost primul episcop al Cretei și este sărbătorit în 25 august.

In timpul bizantinilor, biserica a devenit catedrală. Acolo erau păstrate moaștele Sf. Titus. Inainte de a părăsi Candia, în urma asediului otoman, s-a reușit trimiterea lor la Veneția. Abia în anul 1956 (numai) craniul a fost returnat și se află acum în Catedrală.

In anii 1446 și 1550 clădirea a suferit câte o reconstrucție.

După cucerirea Cretei de către otomani, biserica a fost transformată în moschee, adăugându-se și un minaret. In perioada respectivă se numea Moscheea Vizirului.

Marele cutremur din 1856 a distrus clădirea, reconstruită în 1872. In 1920 minaretul a fost demolat. In cele din urmă, biserica a redevenit ortodoxă.

Nu am putut intra deoarece era slujbă, așa că doar o fotografie făcută din exterior, printr-o ușă laterală deschisă, prezintă unul dintre vitralii și un monumental candelabru din lemn. Acolo se află și o mică grădină, cu o fântână, un loc de liniște și relaxare.

Ne îndreptăm apoi spre portul venetian, trecând pe lângă ruine ale șantierelor navale venețiene, unde erau reparate și construite nave. Venețienii exportau vin, miere, ceară de albine, stafide, bumbac, ulei de măsline, stafide. Candia era cel mai important port din estul Mării Mediterane.

Cei care au construit portul în secolele 9-10 au fost arabii, care își lansau de aici atacurile piraterești.

La intrarea în port se află fortăreața Koules, construită în secolul al 16-lea de către venețieni. Purta numele de Castello sau Ricca a mare. In interior avea o fântână cu apă, încăperi pentru depozitarea hranei și a muniției, precum și o închisoare

Ne mai plimbăm puțin pe jos, prin centru, vedem vestitul Muzeu de Arheologie (pe care îl voi vizita separat) și, în centru monumentul dedicat liderului mișcării de eliberare națională de la începutul secolului al 20-lea, Eleftherios Venizelos.

Crete’s Capital, Heraklion

Immediately we arrived on the airport in Heraklion, the guide who welcomed us took us to visit part of the old town.

We saw the Lion’s Fountain (Morosini Fountain), the St. Titus Cathedral, the Venetian loggia, the Venetian port and the Koules Fortress. We saw also large and modern streets, parks, and the monument dedicated to Eleftherios Venizelos, the leader of the national liberation movement.