Inainte de 1795, când Teheranul a devenit capitala regilor Qajar, pe aceste locuri nu se afla mai nimic dar numai după 50 de ani, populația a crescut la 90000 de locuitori și a continuat să crească în ritm susținut. Astfel, în 1920, ea era estimată la 210000 și numărul a crescut din nou, de patru ori, până în 1946. După un recensământ din 2011, populația Teheranului a ajuns la peste 12 milioane, adică a șasea parte din populația țării.

Peste jumătate din industrie se află în capitală, care găzduiește și cam 50 de colegii și universități. Putem spune fără teama de a greși că jumătate din activitățile economice dar și culturale se desfășoară aici.

Mulți spun că Teheranul e un oraș urât. Eu nu mă pot încă hotărî.

Dacă în partea sudică a orașului se află mai multe monumente istorice, partea de nord este cea cu locuințele rezidențiale, unde cei bogați și-au construit vile somptuoase, mai aproape de răcoarea munților. Și Șahul Reza Pahlavi a făcut același lucru, mutându-și reședința de la Golestan la Kakh-e Niavaran. Acesta s-a aflat în programul nostru de vizitare dar eu l-am ratat, din cauza unor probleme de sănătate care m-au făcut să rămân în autocar.

Din cauza numărului mare de mașini s-au construit străzi suspendate, care ușurează oarecum accesul dintr-o parte în alta dar, totuși, orașul rămâne sufocat.

Partea mai veche a orașului păstrează încă clădiri cu elemente arhitectonice tradiționale. Aici, un număr mare de mici magazine, grupate pe categorii de produse ca într-un souk tradițional, atrag mușterii. In fața lor, inevitabil, sunt parcate nenumărate motorete.

vânzătorul de flori

Când ne îndreptăm mai spre centrul orașului, apar clădiri mai moderne, cu al căror stil suntem mai obișnuiți. Nu sunt neapărat frumoase dar sunt mai aproape de noi.

o stație de autobuz

așteptând autobuzul – femeile au și secțiuni separate în care pot sta dacă doresc

vechea Primărie a orașului

Cu cât mergi mai spre nord sau mai spre marginea orașului, unde acesta se extinde cu repeziciune, cu atât stilul devine tot mai modern sau, mă rog, include mai multă sticlă, crom, culoare. Unele ar putea obține ușor un premiu la categoria “kitsch”. Toate însă fac parte din efortul de modernizare al orașului. Mulți migrează din zona rurală spre capitală, în căutarea unui loc de muncă.

Ceea ce mi-a plăcut însă cu adevărat este verdeața multă care se insinuează în oraș pe străzi și în piețe, bine întreținută (ceea ce reprezintă un efort într-o zonă atât de aridă), precum și simțul artistic deosebit al iranienilor.

Pe calcanele blocurilor, pe parapeții subtraversărilor, peste tot, au umplut spațiul cu culoare. Fie că avem de-a face cu fresce cu subiect social sau politic care, multe păstrează vie amintirea eroilor din războiul irano-irakian sau aduc în prim plan figura liderilor religioși, fie vedem eroi din povești sau legende, precum și simple elemente decorative, fără vreo semnificație anume, spațiile goale sunt acoperite și desfășoară astfel, pe mii de metri pătrați, o adevărată expoziție în aer liber.

In plus, fântâni, monumente, artă stradală modernă, toate încearcă să înfrumusețeze orașul. Și uneori chiar reușesc.

Și exemplele ar putea continua…

Voi ce părere aveți? Este Teheranul un oraș frumos sau nu? Ați dori să-l vizitați?

P.S. Vă rog să țineți cont de faptul că toate aceste fotografii sunt făcute pe geamul autocarului.

 

The Iranian Capital City from the Tour Bus

In 1795, Tehran became the capital of the Qajar kings. Nothing significant was there. In 1920 the population number was of 210000 and, after the census in 2011, it rised to 12 millions, the sixth part of the country population.

There are over 50 colleges and universities in Tehran, and half of the industrial power is there.

Different types of architecture are to be seen, when one takes rounds and rounds in the city. Some are older, some are new, even kitsch some of them. But what impressed me the most was the greenery appearing everywhere (and it is not easy to maintain it in such an arid zone) and the Iranians’ exceptional artistic sense, manifested everywhere!

Many say that Tehran is not a nice city (and the haotic circulation certainly contributes to this statement). I have not decided yet. What do you believe, after seeing all these photos? (please, take into consideration that they are all taken through the window of the travel bus).