Șahul Abbas I (1587-1628) a fost artizanul mutării capitalei Persiei la Esfahan și construirii a acelei “Imagini a Lumii” sau “Jumătății de lume“, cum i se spune orașului vechi. In centrul său stă Naqsh-e Jahan Square sau Imam Square (numită cândva Shah Square), o minune medievală care, pe bună dreptate, a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO. Voi povesti mai târziu despre ea.
Acum, vreau să spun că, pentru a construi toate aceste minuni arhitectonice, șahul a adus și a permis, în jurul anului 1603, strămutarea la Esfahan a unui mare număr de meșteri armeni și a familiilor acestora (peste 10000). Aceștia fugeau de persecuțiile religioase ale otomanilor și s-au stabilit imediat în noua capitală, formând un cartier întreg, numit New Jolfa/Julfa.
De îndată ce meșteri de toate felurile, utili în construcții, s-au stabilit în Persia, au început să construiască monumente durabile. Unul dintre ele a fost o mică biserică, datând din 1606, care mai târziu a fost extinsă și transformată în ceea ce cunoaștem azi drept Catedrala Armenească Vank. Cu doar 100 de ani mai târziu, cartierul avea 30 de biserici armenești, din care mai sunt active astăzi, 13. Case ale negustorilor, frumos decorate, au fost renovate și deschise în anii ’70, putând fi vizitate, cu aprobare deoarece adăpostesc instituții guvernamentale. Comunitatea armenească s-a restrâns, în timp, mai existând acum circa 7000 de armeni.
Oricât de rău mi-ar părea că nu am zăbovit mai mult pentru a vedea cartierul armenesc, vizita la Catedrala Vank a constituit un moment important al programului excursiei.
intrarea la Catedrala Vank, Esfahan
detaliu altar
Deși începuturile complexului care alcătuiește azi Catedrala Vank sunt fixate în 1606, acesta a fost reconstruit și extins până în 1663, iar turnul clopotniței a fost adăugat în 1764. Lucrările au fost supervizate de către Arhiepiscopul David, al cărui mormânt se găsește sub altar.
De îndată ce treci de poarta – care nu te duce cu gândul la o biserică armenească – pătrunzi în curte și vezi biserica, care are hramul Sf. Iosif din Arimathea. Biserica reprezintă un amestec de stiluri european, armenesc și iranian. In exterior, predomină elementele arhitecturale safavide, caracteristice pentru secolul al 17-lea. Biserica este acoperită de un dom islamic și fațada are arce înalte și elemente decorative islamice.
turnul clopotniței (1764)
partea interioară a porții principale
In curte, se poate vedea o cruce armenească tradițională – katchcar – și un monument mai recent (1975), dedicat victimelor genocidului din Armenia, care sunt pomenite aici în fiecare an, la 23 aprilie.
Un monument memorial de familie, din 1914, prezintă în basorelief crucificarea lui Isus, în stânga și pe Adam și Eva, în dreapta
Interiorul bisericii este pictat de meșteri armeni și de trei călugări: Havans, Stepanus și Minas. Pereții sunt complet acoperiți de pictura care redă scene din Vechiul și Noul Testament și redă martiriul creștinilor armeni. Plinta, registrul inferior, prezintă motivele florale și geometrice caracteristic islamice, ca și cupola de altfel. Această parte a fost pictată în perioada 1710-1716. Cele două tipuri distincte de pictură se armonizează, fără a crea note discordante.
altarul
In continuare, cei care doresc, vizitează muzeul deschis în 1905, care, alături de biblioteca care cuprinde peste 700 manuscrise și colecții adunate din întreaga lume, a contribuit și contribuie la faima nu doar religioasă ci și culturală și socială a Catedralei Vank.
în muzeul catedralei
Biblie, scrisă în 1627, în Julfa, Esfahan
Biblie, scrisă în 1671, în Esfahan
broderie, Julfa, 1683
Armenian Vank Cathedral in Esfahan
Shah Abbas I (1587-1628) was the saffavid ruler who constructed a new capital în Esfahan, adorning the place with beautiful constructions. To do this, he brought here, in 1603, over 10000 Armenians, with their families, and established them at the South of Zayandeh river, in Julfa quartier.
They built 30 churches for themselves, of which only 13. One of them, built in 1606 was later extended and revuilt to become the Vank Cathedral. Actually, it is a complex which has a church, a library, a printing house, and a museum.
The church was finished in 1663, and the bell tower was added in 1764. The exterior of the church has a lot of Iranian architectural elements, including an islamic cupola. The interior presents the walls all covered up in painting. The scenes are from the Old and New Testament, the life of the saints etc. The cupola and the inferior level (the plinth) has islamic floral and geometrical motiffs.