De la început trebuie să vă spun că n-am avut cine știe ce experiențe culinare în Iran și asta din două motive: pe de o parte în această excursie nu s-a dat timp liber pentru masă, la prânz, iar seara chiar dacă teoretic aș fi putut servi cina undeva eram prea obosită să mai ies, iar pe de altă parte nu m-am simțit deloc bine pe tot parcursul excursiei și, la acest lucru, s-au adăugat și restricțiile alimentare pe care trebuie să le respect.
Totuși pot să vă arăt câteva fotografii, ca să vă faceți o impresie despre ce ați putea mânca acolo.
La micul dejun am avut invariabil o telemea bună dar mult prea sărată, roșii și castraveți, ouă – fie fierte tari, fie omletă. Acestea se mâncau cu două feluri de lipii iraniene, foarte subțiri. Intrucât nu aveam timp alocat pentru prânz, în stil tipic românesc toată lumea lua (cu nonșalanță) brânză și lipii ca să poată rezista până la cină…No comment (aici)!
Uneori dar rar treceam în timpul programului prin câte un bazar sau pe stradă pe lângă standuri cu fructe sau legume dar nu ne puteam opri să cumpărăm fiindcă grupul tropăia conștiincios în urma celor doi ghizi, spre un obiectiv. Când m-am încumetat o dată să cumpăr totuși niște căpșuni (asigurându-mă, în urma consultării ghidului nostru, că grupul se va întoarce la autocar pe același drum), am avut surpriza să constat ulterior că grupul s-a îndreptat spre alt obiectiv, imexistent în program și ghidul iranian a chemat autocarul acolo. Am luat un taxi și m-am întors singură la hotel…
La Yazd, am fost primiți în prima seară la hotel cu un fel de masă festivă de tip bufet, cu mâncăruri calde și reci. Am fost ultima în rând, așa că m-am uitat la caserole din care nici nu mai puteam ghici ce au conținut…Grupul nostru era tare flămând…Paste cu legume și orez și o porție de jelly-o-jelly (din care n-aș avea voie să mănânc dar, după o zi de cvasi foame în autocar…) au fost cina mea.
“cina festivă ” de la Yazd
In Shiraz, ca și în alte părți (numai garnitura mai varia pe ici pe colo), un fel de șașlâc (nimeni nu ne-a spus cum se numeau aceste feluri în Iran) de pui și…de oaie, din care eu nu mănânc așa că a trebuit să găsesc pe cineva dornic să schimbe oaia mea cu puiul său…
la Shiraz
După două seri în care am mâncat doar orezul fiindcă nu ni s-a servit decât oaie, am reușit să-l conving, în sfârșit, pe ghidul nostru să întrebe în autocar cine ce dorește (pui sau oaie) și să comande apoi numărul de porții corespunzător. A treia zi am primit și eu șașlâc de pui! Culmea e că nici ghidul nu mânca oaie…De ce n-o fi procedat atunci așa, de la bun început și a fost nevoie de scandal?!
Am reușit să mănânc ce am dorit abia la Busher, unde – neavând ce face, de fapt – am avut și noi un răgaz pentru masă. Am scris deja că aproape tot grupul a migrat de la priml restaurant în care am intrat, la altul. Eu am rămas și de la bufetul cu salate mi-am încropit, în sfârșit ceva vegetarian, care m-a și costat foarte puțin: 9000 de tomani, adică cam 9 lei.
la Busher, la Pizza, Pasta
La Ispahan am avut parte de o cină bună, cu supă cu bulgur și un orez foarte bine pregătit.
supă cu bulgur
orez cu fistic, coajă de lămâie și portocale și boabe de rodie
Din punctul meu de vedere, cel mai bine a fost la Tabriz. Am ajuns acolo seara, foarte târziu și ne-am dus direct la cina care ni s-a servit nu la hotel ci la un restaurant.
Meniul a constat dintr-o salată mixtă, un șașlâc de oaie (pe care, evident, nu l-am mâncat), o mâncare de linte cu cartofi prăjiți (!!), orez și carne de vită, supă cu bulgur.
la Tabriz, șașlâc de oaie
unul dintre ospătari pozează, când grupul aplaudă cea mai bună cină din excursie
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Teheran au fost un fel de plăcinte cu linte și cartofi, foarte condimentate, cumpărate într-un mic bazar. Am mâncat de ambele dăți când am fost în capitală, ele constituind de fiecare dată, un prânz “la botu’ calului.” Costau 30000 de riali sau 3000 de tomani bucata, adică cam 3 lei.
Aceasta a fost experiența mea culinară în Iran. Nu prea bogată sau variată, din cauza imprejurărilor dar suficientă cât să bănuiesc că dacă aș fi mers singură în această țară m-aș fi bucurat mai mult de mâncărurile ei specifice.
What I Have Eaten in Iran
Nothing very impressive! Breakfast, served at the hotels, has been very similar in every town: cheese (too much salt), tomatoes and sometime cucumbers, eggs, boiled or scrambled, and a kind of pitta.
No free time for the lunch, so it was difficult to eat something because usually eating is not permitted in the bus. Of course, this was one of the trip management mistakes.
At dinner, rice, cous-cous and shashlik (lamb or chicken). There have been salads too. No fruits, only once or may be twice.
It happens like this in organized trips, when the whole group is eating together. I was too tired to go out, in town, to eat.
Nu stiu aproape nimic despre traditia lor gastronomica. Doar ca folosesc rodiile mult in bucatarie, am undeva o reteta de pui persan cu rodie pe care n-am pus-o in practica niciodata. Cu atata carne de oaie ar trebui sa aiba branzeturi si iaurt de calitate. Eu mananc miel, dar numai daca e gatit la cuptor cu mirodenii si mult suc de lamaie in final 🙂 Dar daca e sa aleg, prefer carnea de ied, e mai gustoasa.
Supa cu bulgur ? O sa caut reteta. Tot e anotimpul supelor acum. Merci de idee !
N-ai pentru ce, Dani! Chiar era buna! Branza, ca si telemeaua noastra, era si ea buna dar mult prea sarata. Sunt convinsa si chiar stiu ca au mancaruri vegetariene bune dar eu n-am apucat sa gust din ele. Am vazut si eu multe retete pe internet, inainte de a pleca si am crezut ca vom manca si noi asa dar, cand eram in grup la masa ni se dadea acelasi fel de mancare, iar singuri n-am avut ocazia sa mergem, sa mancam…Shashlakul, insotit de orez si de cateva felii de rosii sau castraveti si inele de ceapa li se pare, probabil, mai aproape de gustul occidentalilor si de aceea il servesc, invariabil, grupurilor.
OAIA
Si totusi OAIA trebuia macar gustata SI daca stiti CE este saslakul, cu atat Mai mult trebuia !!!